Alergiile – simptome, cauze, cum se produce

Pe cât sunt de frumoşi copacii înfloriţi, iarba crudă şi florile abia mijite, pe atât de supărător poate fi acest minunat tablou pentru mulţi dintre noi. Mai precis, pentru persoanele alergice la polen. Febra fânului, rinita alergică sau, pur şi simplu, alergia la polen pot distruge, de-a dreptul, viaţa de zi cu zi a acestor suferinzi.
Alergiile – simptome, cauze, cum se produce

Pe cât sunt de frumoşi copacii înfloriţi, iarba crudă şi florile abia mijite, pe atât de supărător poate fi acest minunat tablou pentru mulţi dintre noi. Mai precis, pentru persoanele alergice la polen. Febra fânului, rinita alergică sau, pur şi simplu, alergia la polen pot distruge, de-a dreptul, viaţa de zi cu zi a acestor suferinzi.

Alergia la polen – simptome

Reprize interminabile de strănut, nas şi ochi congestionaţi, secreţii apoase, tuse, mâncărimi de nas, gât, ochi sau urechi, stări de oboseală, ameţeală, slăbiciune – iată simptomele caracteristice alergiei.
Acestea se acutizează în perioadele în care concentraţia de polen din atmosferă atinge praguri mai înalte, adică dimineaţa, în zilele foarte calde şi atunci când este vânt.

Ce este alergia la polen?

Granulele de polen sunt extrem de mici, prin urmare sunt foarte uşor de transportat pe calea aerului, ajungând în sistemul nostru respirator. Traseul cu pricina este unul cât se poate de normal, dacă ne gândim că în felul acesta are loc polenizarea, un fenomen absolut necesar în natură.

Polenul călătoreşte, în felul acesta, zeci de kilometri, ajungând, în cele din urmă şi în… nasul unui alergic! Odată ce a atins mucoasa nazală, sistemul imunitar intră în alertă, întrucât îl percepe ca pe un duşman, şi imediat organismul începe să producă anticorpi.

Anticorpii sunt substanţe care, în mod obişnuit, neutralizează microbii pătrunşi în organism (virusuri, bacterii periculoase şi alţi agenţi patogeni), iar în cazul de faţă provoacă eliberarea în sânge a unei substanţe cu acţiune puternică dilatatoare, şi care provoacă toată simptomatologia specifică.

Practic, secreţiile nazale, oculare, strănutul, tusea seacă, mâncărimile întrunesc armele corpului nostru prin care încearcă să se apere de intruşi, având rolul de a ţine la distanţă intrusul. Adică, polenul.
Singurul moment în care persoanele sensibile pot simţi o ameliorare a stării lor este atunci când plouă, întrucât atmosfera este cumva spălată în felul acesta. Dar nu pentru mult timp!

Cauzele alergiei la polen

Cu toate că percepţia generală este că de flori ar trebui să stăm cel mai departe, de fapt, florile frumoase, de grădină, nu sunt la fel de periculoase precum ierburile, arborii, arbuştii, buruienile.

Fagul, plopul, ulmul, ienupărul, dudul, stejarul, pinul, salcia, timoftica (o plantă ce creşte spontan şi care se întâlneşte aproape peste tot), iarba câmpului – iată doar câteva dintre plantele care creează probleme.

De reţinut că primăvara, febra fânului ia startul, iar în funcţie de tipul de polen care provoacă sensibilitate, afecţiunea poate fi activă până toamna, târziu. Aceasta deoarece anumite plante nu au polen doar primăvara, ci şi vara sau toamna.

Zonele rurale reprezintă adevărate capcane pentru persoanele suferinde de rinită alergică, însă şi oraşele pot fi adevărate oaze de polen.

Specialiştii recomandă persoanelor afectate:

  • să stea cât mai mult în în casă în perioadele critice,
  • să-şi spele părul ori de câte ori ies afară (ştim, e incomod şi nerecomandat pentru sănătatea podoabei capilare, însă aceasta este o ascunzătoare perfectă pentru polen),
  • să aspire praful din casă de 2 ori pe săptămână (purtând o mască pe faţă pentru protecţie, deoarece acest demers ridică în aer nu doar polenul strâns pe podele sau între fibrele covoarelor, însă şi praful împreună cu acarienii, alţi posibili alergeni),
  • să ţină geamurile închise dimineaţa sau atunci când este vânt,
  • să apeleze cu încredere la purificatoarele de aer.
Pagina 1 din 2