O piatră la rinichi poate rămâne în interiorul rinichiului luni întregi fără să provoace vreun simptom. Problemele pot începe abia atunci când acel mic cristal se deplasează în ureter, canalul îngust care transportă urina de la rinichi către vezică. Dintr-o dată, poate apărea o durere puternică ce pornește din spate sau din lateral și se extinde către abdomen și zona inghinală, uneori însoțită de greață, vărsături sau sânge în urină.
Însă durerea severă nu este singurul semn la care trebuie să fie atenți oamenii. O piatră poate bloca, de asemenea, fluxul urinei fără să provoace simptome spectaculoase, în timp ce febra apărută la o persoană cu obstrucție urinară poate indica o infecție potențial gravă. În unele cazuri, pietrele netratate pot duce la infecții urinare, hidronefroză și pierderea funcției renale.
Într-o declarație pentru TOI, dr. Prashant C. Dheerendra, medic specialist în afecțiuni renale, consultant senior la Apollo Hospitals, Bannerghatta Road, Bengaluru, explică cinci lucruri pe care oamenii ar trebui să le știe despre pietrele la rinichi, de la pietrele fără simptome și riscul de reapariție până la tratament și prevenție.
Una dintre cele mai răspândite concepții greșite este că o piatră la rinichi trebuie să provoace dureri severe. Pietrele mici pot rămâne în rinichi fără să producă simptome și pot fi descoperite întâmplător în timpul unei ecografii sau al unei alte investigații. Durerea apare adesea atunci când piatra se deplasează în ureter și blochează fluxul urinei.
Durerea caracteristică poate începe în lateral sau în spate și se poate extinde către partea inferioară a abdomenului sau zona inghinală. De asemenea, pot apărea greață, vărsături, sânge în urină și senzație de usturime la urinare. Însă dr. Dheerendra avertizează că absența durerii nu înseamnă neapărat că piatra este inofensivă. O piatră care blochează drenarea urinei poate afecta funcția renală în timp. Febra este deosebit de importantă. Febra asociată cu obstrucția tractului urinar poate indica o infecție și necesită o evaluare medicală urgentă.
Pietrele la rinichi nu sunt rare. În SUA, Institutul Național pentru Diabet și Boli Digestive și Renale (NIDDK) estimează că aproximativ 11% dintre bărbați și 6% dintre femei dezvoltă cel puțin o dată în viață pietre la rinichi.
Și în India există un număr semnificativ de cazuri. Un studiu realizat în comunitatea Ballabgarh, Haryana, a identificat o prevalență de 7,9% pe parcursul vieții a pietrelor urinare în rândul adulților, mai mult de jumătate dintre persoanele care au raportat astfel de pietre fiind diagnosticate între 20 și 40 de ani.
Iar prima piatră nu este neapărat și ultima. Persoanele care au avut deja o piatră la rinichi prezintă un risc mai mare de a dezvolta o alta, mai ales dacă factorii care au contribuit la apariția primei pietre rămân neschimbați. Consumul insuficient de lichide, istoricul familial, obezitatea și anumite afecțiuni metabolice pot contribui la creșterea riscului.
Vremea călduroasă poate fi un factor suplimentar. Transpirația fără înlocuirea lichidelor pierdute poate face ca urina să devină mai concentrată, creând condiții favorabile formării cristalelor.
Pietrele la rinichi se formează atunci când anumite substanțe din urină devin suficient de concentrate pentru a se cristaliza. Printre substanțele implicate frecvent se numără calciul, oxalatul și acidul uric.
Alimentația poate influența această compoziție. Consumul excesiv de sodiu, aportul ridicat de proteine animale și consumul insuficient de lichide pot crește riscul la persoanele predispuse. NIDDK menționează, de asemenea, asocieri între pietrele la rinichi și excesul ponderal, anumite afecțiuni metabolice și istoricul familial. Unele persoane au și afecțiuni ereditare, precum cistinuria sau hiperoxaluria primară, care pot provoca apariția repetată a pietrelor. De aceea, atribuirea formării unei pietre unui singur aliment poate fi înșelătoare.
„Nu există un tratament universal pentru o piatră la rinichi”, spune dr. Dheerendra. Abordarea depinde de factori precum dimensiunea și localizarea pietrei, gradul de obstrucție, simptomele, funcția renală și existența sau absența unei infecții. NIDDK menționează, de asemenea, că tratamentul este stabilit în funcție de dimensiunea, localizarea și tipul pietrei.
Unele pietre mici pot fi eliminate în mod natural, prin supraveghere medicală și controlul adecvat al durerii. În alte cazuri pot fi necesare proceduri precum ureteroscopia, ESWL, RIRS sau PCNL, în funcție de situația fiecărui pacient. Tomografia computerizată poate oferi informații detaliate despre dimensiunea și localizarea pietrei, în timp ce ecografia poate identifica multe dintre pietre fără expunere la radiații.
Pentru persoanele predispuse la pietre la rinichi, hidratarea este una dintre cele mai importante măsuri de prevenție. Consumul suficient de lichide menține urina diluată și ajută la eliminarea mineralelor înainte ca acestea să formeze cristale. Cantitatea exactă de lichide trebuie stabilită în funcție de fiecare persoană, în special în cazul celor care au afecțiuni renale sau cardiace. Cercetările și recomandările medicale pun accent nu doar pe cantitatea de lichide consumată, ci și pe obținerea unui volum adecvat de urină.
Și alimentația contează. Reducerea consumului excesiv de sare și evitarea unui aport foarte mare de proteine animale pot ajuta, în funcție de tipul pietrei. Important este ca oamenii să nu elimine calciul din alimentație fără recomandarea medicului. Relația dintre calciu, oxalat și formarea pietrelor este mai complicată decât simpla presupunere că „calciul provoacă pietre”.
Și așa-numitele tratamente-minune trebuie privite cu precauție. După cum explică dr. Dheerendra, tratamentul și prevenția ar trebui să înceapă prin identificarea tipului de piatră și a motivului pentru care aceasta s-a format, nu prin apelarea la o soluție universală. Pentru o persoană care a avut o piatră la rinichi, primul episod poate fi, astfel, mai mult decât o problemă dureroasă de moment. Poate fi un motiv pentru investigarea cauzelor care au dus la formarea pietrei, corectarea factorilor de risc și prevenirea apariției uneia noi.
Articolul include informații medicale oferite pentru TOI Health de dr. Prashant C. Dheerendra, medic specialist în afecțiuni renale și consultant senior la Apollo Hospitals, Bannerghatta Road, Bengaluru.
Da. Unele pietre pot rămâne în rinichi fără să provoace simptome și pot fi descoperite în timpul unei ecografii sau al unei investigații efectuate din alt motiv. Durerea apare adesea atunci când piatra se deplasează în ureter și blochează fluxul urinei.
Pot apărea dureri severe în spate, lateral, abdomen sau zona inghinală, sânge în urină, vărsături, dificultăți la urinare și disconfort urinar. Febra asociată unei pietre care blochează tractul urinar este deosebit de îngrijorătoare, deoarece poate indica o infecție care necesită asistență medicală urgentă.
Persoanele predispuse la pietre sunt, în general, sfătuite să se hidrateze suficient pentru ca urina să rămână diluată. Cantitatea exactă variază în funcție de persoană, vreme și starea de sănătate. Persoanele cu afecțiuni cardiace sau renale ar trebui să discute despre aportul de lichide cu medicul.
Da. Un episod anterior de pietre la rinichi crește riscul de recurență, în special dacă factorii care au contribuit la formarea primei pietre rămân neschimbați. Identificarea tipului de piatră și abordarea unor factori precum hidratarea insuficientă, consumul ridicat de sare și anumite afecțiuni metabolice pot contribui la reducerea riscului de apariție a altor pietre.
Sursa: timesofindia.indiatimes.com
Sursa foto: Shutterstock