(P) Infecția dentară și durerile cranio-faciale: cum apar și când trebuie să mergi urgent la medic

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O durere în tâmplă, ureche sau obraz poate porni, uneori, de la un dinte. Dr. Alexandra Gușeilă, medic specialist chirurgie dento-alveolară, explică de ce apare durerea referită, cum se poate extinde o infecție dentară netratată și care sunt semnele care impun un consult imediat.

O durere resimțită în tâmplă, ureche, obraz sau într-o jumătate a capului poate avea, uneori, o origine dentară. Asta nu înseamnă că orice cefalee este provocată de un dinte și nici că o infecție „ajunge la creier” atunci când apare durerea de cap. Cel mai frecvent este vorba despre durere referită: creierul poate localiza imprecis sursa deoarece dinții, maxilarele și o mare parte a feței transmit sensibilitatea prin ramurile nervului trigemen.

O infecție de cauză dentară netratată nu rămâne însă întotdeauna limitată la dinte. Ea se poate extinde în os și în spațiile țesuturilor moi ale feței și gâtului, iar infecțiile provenite de la dinții superiori pot fi implicate și în sinuzita maxilară de origine dentară. Complicațiile severe sunt rare, dar anumite semne de alarmă nu trebuie tratate acasă sau amânate, pentru că pot fi urgențe stomatologice.

Recomandări

Implant dentar „pe viață”: mit sau realitate?

Ți-au apărut crăpături verticale pe dinți? Iată ce înseamnă și când ar trebui să te îngrijoreze!

Cum poate un dinte să provoace dureri de cap

Dinții și structurile maxilo-faciale sunt inervate în principal de nervul trigemen. Convergența căilor nervoase poate face ca durerea de origine dentară să fie percepută la distanță de dintele cauzal: în tâmplă, ureche, obraz, regiunea orbitală sau difuz în aceeași jumătate a feței. Molarii superiori pot produce simptome care mimează uneori disconfortul sinusal, iar durerea din zona mandibulară poate iradia spre ureche sau unghiul mandibulei.

„Există pacienți la care problema dentară nu debutează cu o durere clar localizată. Pot descrie presiune facială, disconfort la masticație, sensibilitate la cald sau rece, durere la mușcătură ori o cefalee unilaterală. Examenul clinic și investigațiile imagistice sunt cele care ne ajută să stabilim dacă sursa este într-adevăr dentară și să nu atribuim automat orice durere de cap unui dinte”, explică medicul specialist în chirurgie dento-alveolară.

Durere referită sau extinderea propriu-zisă a infecției?

Cele două situații trebuie diferențiate. Durerea referită este un fenomen neurologic și poate apărea chiar dacă procesul patologic este încă localizat. Extinderea infecției este un proces anatomic: inflamația și bacteriile depășesc zona dintelui și pot interesa osul, sinusul maxilar sau spațiile fasciale ale feței și gâtului. Uneori, infecțiile odontogene severe pot produce complicații sistemice sau profunde; acestea necesită tratament rapid și, uneori, spitalizare.

De la carie profundă la infecție pulpară și abces

O carie este, inițial, o leziune a țesuturilor dure ale dintelui. Dacă progresează în profunzime, poate ajunge la pulpă și poate produce inflamație pulpară, necroză și ulterior infecție la nivelul vârfului rădăcinii. Un abces dentar reprezintă o colecție purulentă și poate avea origine periapicală sau parodontală. Separat, bolile gingivale și parodontale pot genera infecții ale țesuturilor de susținere ale dintelui și, în anumite situații, abcese parodontale.

„Evoluția nu are un interval fix valabil pentru toți pacienții. Unele infecții rămân localizate o perioadă, iar altele se pot agrava rapid. Contează localizarea dintelui, drenajul, agresivitatea infecției și starea generală a pacientului. Persoanele cu diabet dezechilibrat, imunosupresie sau alte boli care reduc capacitatea de apărare pot avea un risc mai mare de evoluție severă”, spune medicul specialist.

Netratată, o infecție odontogenă poate interesa osul din jurul dintelui și se poate propaga de-a lungul planurilor anatomice către spațiile bucale, submandibulare, sublinguale sau faringiene. La maxilar, infecțiile din vecinătatea sinusului pot contribui la sinuzita maxilară odontogenă, care este adesea unilaterală. Mult mai rar apar complicații profunde precum infecții orbitare, mediastinită sau sepsis. Aceste forme sunt excepționale, dar pot pune viața în pericol.

De ce antibioticul luat fără indicație nu rezolvă cauza

Antibioticul nu este tratamentul de rutină pentru orice durere dentară și nu înlocuiește tratamentul local. În multe afecțiuni pulpare sau periapicale, prioritatea este controlul sursei: tratament endodontic, drenajul unei colecții atunci când este indicat sau extracția unui dinte care nu mai poate fi salvat. Antibioticele sunt rezervate situațiilor în care există indicație clinică, de exemplu semne de extensie sau afectare sistemică, și trebuie prescrise doar de către medic.

„Analgezicele pot reduce durerea, iar antibioticul poate fi necesar în anumite infecții, însă niciunul nu înlocuiește eliminarea focarului. Dacă există o carie fără afectare pulpară, tratamentul restaurator poate fi suficient; dacă pulpa este compromisă, poate fi necesar tratament endodontic; iar când există o colecție purulentă, drenajul și controlul sursei sunt esențiale. Decizia se ia după examen clinic și, atunci când este nevoie, radiografie sau CBCT”, precizează medicul.

Cum se stabilește dacă durerea are origine dentară

Diagnosticul pornește de la anamneză și examenul clinic: localizarea durerii, reacția la rece sau cald, sensibilitatea la percuție și masticație, prezența unei tumefacții, starea gingiilor și a dinților. Radiografia retroalveolară sau panoramică poate identifica leziuni dentare și osoase, iar CBCT-ul este indicat selectiv, atunci când informația tridimensională poate schimba diagnosticul sau planul de tratament. Dacă simptomele sugerează o sinuzită odontogenă, colaborarea cu medicul ORL poate fi necesară.

Semnele de alarmă: când mergi la dentist și când mergi la Urgență

Un consult stomatologic rapid este indicat în cazul durerii intense sau progresive, tumefacției localizate, gustului neplăcut ori eliminării de puroi, durerii la mușcătură, febrei sau dificultății de a deschide gura. Prezentarea la un serviciu de urgență medicală este necesară dacă apare dificultate la respirație sau înghițire, umflare rapid progresivă a gâtului ori planșeului bucal, stare generală marcat alterată, confuzie, deshidratare, tumefacție în jurul ochiului sau tulburări de vedere. Aceste semne pot indica o infecție care depășește sfera unui tratament stomatologic ambulator simplu.

Chiar și în lipsa semnelor de alarmă, durerea dentară persistentă merită evaluată cât mai devreme. Cu cât cauza este identificată într-un stadiu mai puțin avansat, cu atât cresc șansele de a păstra dintele și de a evita tratamente mai complexe. În același timp, o cefalee recurentă nu trebuie pusă automat pe seama dinților: dacă examenul stomatologic nu identifică o cauză, pacientul trebuie îndrumat către medicul potrivit pentru diagnosticul diferențial.

Prevenția: mai mult decât „merg la dentist când mă doare”

Prevenția înseamnă periaj de două ori pe zi cu pastă de dinți cu fluor, igienizare interdentară zilnică prin ață dentară sau periuțe interdentare, limitarea expunerilor frecvente la zahăr și controale stomatologice periodice. Intervalul dintre controale și igienizările profesionale se stabilește în funcție de riscul individual: pentru mulți pacienți este de aproximativ 6 luni, dar poate fi mai scurt sau mai lung. Cariile incipiente, boala parodontală și restaurările cu probleme sunt mult mai ușor de gestionat înainte să apară durerea.