Cum îţi cureţi corect limba şi ce afecţiuni pot semnala modificările de culoare şi aspect ale limbii

Ştiai că nu ai nevoie de pastă de dinţi pentru a-ţi curăţa limba? Află de la dentist cum se curăţă corect limba şi ce boli pot semnala modificările de culoare şi aspect ale limbii.
14.06.2020 | Redactia CSID
Cum îţi cureţi corect limba şi ce afecţiuni pot semnala modificările de culoare şi aspect ale limbii

Autor: Dr. Beatrice Pătraşcu

Limba este un organ musculos, acoperit de mucoasă, foarte mobil, cu sensibilitate tactilă mare, aflat în cavitatea bucală. Are rol în prehensiunea alimentelor, în masticaţie şi deglutiţie. 

Prin faptul că este dotată cu un tip special de chemoreceptori (mugurii gustativi), este considerată „organul simţului gustativ”, dar deţine roluri importante şi în olfacţie, fonaţie.

Limba curată şi sănătoasă trebuie să aibă o culoare roz şi să fie umedă, fără să prezinte depozite albicioase.Depozitele de culoare albă, care se îndepărtează cu uşurinţă atunci când curăţăm limba, mirosul neplăcut al respiraţiei şi, desigur, un gust neplăcut în cavitatea bucală sunt semnele unei limbi care trebuie curăţată.

Curăţarea corectă a limbii. Cum se face

O limbă curăţată ne poate oferi senzaţii gustative sporite. Astfel, putem distinge mai bine gustul dulce, sărat, amar sau acru. Prin curăţarea limbii se îndepărtează atât celulele moarte, existente pe suprafaţa limbii, cât şi bacteriile care pot afecta mai multe zone din cavitatea bucală, inclusiv dinţii.

A fost demonstrat în mai multe studii că procesul de curăţare a limbii îmbunătăţeşte respiraţia mai bine decât periajul dentar, iar culoarea şi aspectul limbii sunt rezultatele unei limbi curate.
 
Limba trebuie curăţată de două ori pe zi, după ce realizăm periajul dentar. Forţa aplicată pe limbă trebuie să fie minimă, cu mişcări dinspre înăuntru în afară, iar pentru această manoperă nu trebuie folosită pastă de dinţi.

Există instrumente speciale de curăţat limba, însă, în absenţa lor, putem realiza o curăţare eficientă şi cu periuţa dentară.

După ce am curăţat limba, putem clăti cu o apă de gură pentru un rezultat şi mai bun.
 
Dacă folosiţi o apă de gură cu clorhexidină, trebuie avut grijă să nu o folosiţi mai mult de 14 zile. Unul dintre efectele secundare ale acesteia este colorarea limbii şi a dinţilor. Pentru a evita acest aspect, apele de gură cu clorhexidină nu se folosesc mai mult de două săptămâni.
 
Guma de mestecat fără zahăr poate determina creşterea secreţiei salivare şi poate contribui la o spălare suplimentară a limbii, iar ceaiurile cu efect antiseptic (ceaiul de salvie sau de muşeţel) distrug bacteriile din cavitatea bucală.

Afecţiuni care pot cauza modificări la nivelul limbii. Când e cazul să ne îngrijorăm

În cazul unor afecţiuni, limba îşi poate modifica culoarea şi aspectul. 

Candidoza bucală este o afecţiune fungică în care observăm depuneri de culoare albă, atât la nivelul limbii, cât şi pe alte zone ale cavităţii orale. Depunerile au o consistenţă cremoasă şi, după îndepărtarea lor, rămân în urmă zone de culoare roşie. 

În cazul leucoplaziei, depozitele de culoare albă sunt mai dure şi nu pot fi îndepărtate.

Lichenul plan prezintă o reţea dantelată de linii albe puţin proeminente, atât la nivelul limbii, cât şi la nivelul obrajilor.

În cazul deficienţei de vitamina B12 şi acid folic, la fel în cazul scarlatinei şi sindromului Kawasaki, culoarea limbii suferă modificări şi devine mai roşie. 

Limba geografică prezintă un model sub formă de hartă cu zone roşii înconjurate de margini albicioase.

Eritroplazia se manifestă prin apariţia unor leziuni de culoare roşie ce nu pot fi îndepărtate.

În vederea prevenirii afecţiunilor limbii trebuie să aveţi grijă ca, de fiecare dată, după periajul dentar, să realizaţi curăţarea limbii şi, dacă este nevoie, să clătiţi cu o apă de gură corespunzătoare. 

De asemenea, consumul a minimum doi litri de apă pe zi şi renunţarea la obiceiul de a fuma contribuie la menţinerea sănătăţii limbii. 

În cazul în care observaţi modificări de culoare, consistenţă sau formă, trebuie să vă prezentaţi la medicul stomatolog pentru o evaluare amănunţită a cauzei!