Ceai de MERIŞOR

Denumire științifică: Vaccinium vitis-idaea
Producător: DaciaPlant

Merişorul face parte din familia Ericaceae, fiind un arbust pitic răspândit în zonele montane, la altitudini de peste 1300m. El provine din emisfera nordică, unde reprezenta alimentaţia de bază a vikingilor. În scopuri medicinale, se folosesc frunzele, care se recoltează în lunile septembrie şi octombrie, perioadă în care conţinutul în substanţe active este maxim. Merişorul conţine următoarele principii active: arbutozidă, metilarbutozidă, arbutină, fraxină, flavonoide, antocianidine şi taninuri.
Pe traiectul urinar, arbutozida şi metilarbutozida sunt hidrolizate la hidrochinonă, metilhidrochinonă şi glucoză. Principala sa acţiune terapeutică, aceea de antiseptic urinar, se datorează hidrochinonei, care se elimină rapid prin urină, pe care o poate colora în verde. Înca o acţiune deosebit de folositoare a merişorului este cea antimicrobiană asupra bacteriilor Porphyromonas gingivalis şi Prevotella intermedia, implicate în dezvoltarea infecţiilor gingivale şi pulpare, contribuind la igienizarea cavităţii bucale.

Actiuni:

INTERN: antiseptic urinar, antiinflamator, diuretic, diaforetic (produce transpiraţie), astringent, expectorant, antitusiv, antioxidant şi dezinfectant al cavităţii bucale.

EXTERN: antiseptic al cavităţii bucale.

Contribuie la:

INTERN:

Contribuie la menţinerea sănătăţii tractului urinar.

EXTERN:

Contribuie la menţinerea sănătăţii cavităţii bucale.

Indicatii:

INTERN:

Se utilizează ca adjuvant în: infecţii ale tractului urinar (cistite, uretrite, pielonefrite), inflamaţii urogenitale, leucoree, infecţii acute şi cronice ale tractului respirator (tuse, bronşite, traheobronşite), reumatism, gută şi diaree.

EXTERN: se utilizează ca adjuvant pentru aseptizarea cavităţii bucale.

Precautii:

Supradozarea poate produce iritarea mucoasei gastrice şi fenomene alergice

Contraindicatii:

Insuficienţă renală, sarcină, alăptare, copii mici, alergie la merişor.

Forma de prezentare: 30 g

Administrare:

INTERN:

pulbere – pulberea se obţine prin măcinarea fină a frunzelor cu o râşniţă electrică. Se ia câte 1 linguriţă rasă, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol, se ţine sub limbă timp de 10-15 min. iar apoi se înghite cu puţină apă.

macerat la rece – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă, se menţine timp de 6 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.

infuzie – se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.

EXTERN:

– pentru menţinerea sănătăţii cavităţii bucale se fac spălături cu infuzie sau macerat de merişor, de 2-3 ori pe zi.

Ingrediente:

Merişor (Vaccinium vitis-idaea), fructe.

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. SC TITLURI QUALITY S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.