Nalbă (Althaea officinalis)

Denumire științifică: Althaea officinalis
Denumire populară: Nalbă, Nalbă De Câmp, Ruja, Nalbă De Pădure, Nalbă De Luncă
Nalbă (Althaea officinalis)

Descriere

Răspândită în întreaga Europă, nalba este o plantă robustă cu tulpină groasă şi frunze lobate, pufoase. Ea creşte în stare sălbatică, adesea pe terenurile virane. Florile ei aspectuoase, mov, sunt străbătute de vene stacojii. Fructul nalbei este un cerc de nuci mici, fiecare conţinând o singură sămânţă.

Din punct de vedere medicinal au importanţã frunzele şi rãdãcina. Atât frunzele, cât şi florile se aşază în straturi subţiri şi sunt uscate la întuneric, pentru a nu li se distruge pigmenţii antocianici. Odată uscate, frunzele şi florile se folosesc la prepararea de infuzii, decocturi şi pulberi.

 

Compoziţie

Rãdãcinile conţin amidon, mucilagii, substanţe glucidice şi lipidice, taninuri, flavonoizi, sãruri minerale. Frunzele conţin mucilagii, glucide, ulei volatil iar florile conţin mucilagii, flavonoide, glucoronat de flavone, flavonoli, saponozide, taninuri, uleiuri volatile, antocianozide, derivaţi feolici (acizi cafeic, clorogenic, cumaric), substanţe glucidice, acizi graşi, săruri minerale;

 

Acţiune

Toate cele 3 părţi ale plantei au acţiune antiinflamatorie, decongestivă, emolientă, expectorantă, antidiareică, antialgică, imunomodulatoare.

Indicaţii terapeutice

Ceaiurile din frunze de nalbã-mare sunt indicate în afecţiunile aparatului respirator, bronşite, laringite, pentru uşurarea expectoraţiei.

Preparatele din rãdãcinã de nalbã-mare sunt utile în inflamaţiile gingiilor, inflamaţiile gurii, în diaree.

De asemenea, pentru uz intern, sunt indicate ceaiurile de nalbă pentru afecţiunile digestive, enterocolite, gastrite, duodenite, ulcer, stomatite, boli renale (cistite, uretrite, pielite, nefrite).

Ca gargară, este recomadată pentru problemele din zona orală; decoctul poate fi aplicat pe gingiile bebeluşilor pentru a le uşura durerile apariţiei primei dentiţii.

Administrare:

Infuzia din frunze de nalbã-mare se preparã din 1 linguriţã de plantã mãrunţitã, la 1 canã cu apã. Se beau 1-2 cãni pe zi.

Rãdãcinile de nalbã-mare se folosesc sub formã de macerat larece. Se pune 1 lingurã de rãdãcinã mãrunţitã, în 1 canã cu apă rece, se adaugã 1 vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se lasã la macerat 1 orã. Se strecoarã, iar cantitatea se bea în cursul uneizile.

În faringitã, amigdalite, stomatite, gingivite se face gargarã de mai multe ori pe zi cu macerat la rece din 2 linguriţe de frunze şi rãdãcini mãrunţite, la 1 canã cu apã.

 

Precauţii şi contraindicaţii

Dozele foarte mari de preparate care conţin nalbă au efect laxativ cunoscut.

În cosmetică

Pentru tenurile uscate, ca şi pentru cele iritate, se recomandã folosirea unui extract apos din rãdãcinã de nalbã-mare. Peste 3 linguri de rãdãcini tãiate în bucãţi mici se toarnã 1 canã de apã fiartã şi rãcitã. Se macereazã timp de 6 ore la temperatura camerei, dupã care se filtreazã. Maceratul astfel preparat se aplicã sub formã de comprese.

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. S.C. Gandul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.
Vezi toate medicamentele in ordine alfabetica