Anghinare (Cynara scolymus)

Denumire științifică: Cynara scolymus
Denumire populară: Anghina, Aina, Anghinarie
Anghinare (Cynara scolymus)

Descriere

Anghinarea este o plantã ierboasã de origine mediteraneanã, la noi cultivându-se mai ales în regiunile din sudul ţãrii. În primul an se dezvoltã frunze lungi de pânã la 1 m şi late de 30 cm, cu margini crestate, de culoare albicioasã, cu peri deşi.

Fiind sensibilã la temperaturi scãzute, pe timpul iernii trebuie protejatã de frig prin acoperire cu frunze sau paie. În al doilea an, dintre tulpinile înalte apar şi flori mari de culoare violacee şi formã globuloasã.

În scop terapeutic se utilizează frunzele de anghinare, care au gust amar şi se recolteazã de 3-4 ori pe an, dupã maturizare, încã din primul an, în lunile iunie-septembrie.

Anghinare – Compoziţie

Frunzele de anghinare conţin polifenoli (cinarina şi alţi produşi clorogenici), flavonoizi (cinarozida, scolimozida), un principiu amar (cinaropicrina), cinaratriol, compuşi sterolici (taraxasterol, pseudotaraxasterol, stigmasterol şi betastigmasterol), săruri de potasiu, provitamina A şi numeroase enzime.

Anghinare – Acţiune

Preparatele din anghinare au acţiune colereticã, colagogã, antitoxicã hepaticã, hipolipemiantã, diureticã, stimuleazã excreţia colesterolului prin bilã, scad nivelul de colesterol din sânge şi stimuleazã pofta de mâncare.

Anghinare – Indicaţii terapeutice

Anghinarea, ca remediu fitoterapeutic, este indicatã în insuficienţe hepatice şi renale, hepatitã cronicã şi cirozã hepaticã, calculozã biliarã, aterosclerozã, hipercolesterolemii, anorexie, balonare, adjuvant în tratamentul hipertensiunii arteriale, intoxicaţii, balonare, inapetenţă, greaţă şi durerile abdominale.

Administrare:

În afecţiunile hepato-biliare se preparã o infuzie din 2 linguriţe de plantã uscatã şi mãrunţitã, la 300 ml apã. Se bea în trei reprize, cu 30 de minute înaintea meselor principale. Pânã la servirea mesei se recomandã ca pacientul sã stea culcat pe partea dreaptã. Dupã10 zile, preparatul se poate face mai concentrat (4 linguriţe la 300 ml apã), iar dupã alte 10 zile, cu prudenţã, se poate prepara infuzia din 5 linguriţe de plantã uscatã, la 300 ml apã. Tratamentul se poate relua, dacã mai este necesar, dupã o pauzã de o lunã. În mod curent, frunzele de anghinare se asociazã cu diferite plante medicinale (mentã, pelin, brusture etc.).

Pentru stimularea poftei de mâncare se recomandã o infuzie din 1 linguriţã de plantã uscatã, la 1 canã cu apã şi se bea câte ½ de canã înainte de masã. Şi în cazul afecţiunilor renale sau al hiperlipidemiilor, infuzia se preparã la fel, administrându-se 2-3 cãni pe zi.

Anghinare – Contraindicaţii

Nu se administreazã în stadiul acut al bolilor hepato-biliare şi renale si nici inclus in vreun altfel de preparat in cazul litiazei biliare.

Contraindicat în alăptare (reduce lactaţia).

La unele persoane poate provoca reacţii alergice.

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. S.C. Gandul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.
Vezi toate medicamentele in ordine alfabetica