E mai mult decat un telefon

articol
  • Publicat:
E mai mult decat un telefon
E mai mult decat un telefon

Doar 44% dintre romani ar fi dispusi sa imprumute telefonul mobil unui prieten, pentru o zi. 86% dintre subiecti au mobilul deschis in permanenta, tinerii intre 15-20 de ani urcand procentul pana la 93%. Mai mult de 77% dintre respondenti declara ca daca ar uita telefonul mobil acasa s-ar intoarce dupa el. 27% dintre romani ar raspunde la apelul de pe telefonul mobil chiar in timp ce fac sex.Ca si numele sau prenumele unei persoane, inaltimea si culoarea ochilor, codul numeric personal sau adresa domiciliului, telefonul mobil a devenit parte a identitatii fiecaruia. Si nu exagerez deloc daca ne gandim ce inseamna de fapt pentru fiecare pierderea mobilului si, mai ales, a agendei telefonice. Ce complicat devine sa te reconectezi la lume, sa prezinti prietenilor noua ta identitate, noul tau numar, sa te lasi gasit, sa poti gasi, sa refaci legaturile, sa fii din nou integrat in sistem.

Nu ma fascineaza domeniul telefoanelor mobile. Anul trecut de ziua mea, am primit cadou reprezentantul unicului model de telefon mobil care m-a atras vreodata, fiind desigur interesata ca un copil de aspectul exterior, de linii si desene, de culoare si textura, si mai deloc de competentele de ordin tehnic. Plus ca deja nu mai exista mobil fara camera, fara sunete polifonice, ce ma uimeau in urma cu doar cativa ani, sau fara 2, 3 jocuri 3D. Pentru mine nu exista reclama mai buna la telefonul mobil decat privelistea unei multimi pe un stadion, noaptea, sparta de luminile telefoanelor mobile ridicate spre cer, care filmeaza necontenit concertul rock din fata.

Continui sa am sentimente confuze pe aceasta tema. Apreciez evolutia incredibila in domeniu, dar ma sperie dependenta incontestabila creata fata de telefonul mobil. Sunt fericita ca a fost inventat, dar mi-e mila de scenaristii carora treaba le-a fost cu mult complicata. Pai Victor Newman din „Tanar si nelinistit”, cand s-a pierdut in desert, daca ar fi avut un telefon mobil, serialul ar fi fost scurtat cu cel putin 500 de episoade, caci imediat lumea ar fi aflat unde este eroul. Acum toti scenaristii de filme de categoria B sunt nevoiti sa apeleze la variante ca „Of, am ramas fara baterie” sau „Ah, aici n-am semnal” ca sa poata continua actiunea. Ma bucur ca pot vorbi cu oricine, oricand pe glob, dar ma intristez gandindu-ma ca nimeni nu va mai scrie in urmatorii 10 ani o scrisoare. Poate doar cei mici, lui Mos Craciun. Desi, va fi mai simplu sa-i trimiti un e-mail. Am o cunostinta, in varsta, care n-are telefon, de nici un fel, ca sa nu mai vorbim de calculator, si care ma roaga sa-i trimit scrisori in caz de nevoie. Recunosc ca e frustrant. Am nevoie urgent de un raspuns si in loc sa apas 10 taste, trebuie sa ma asez la birou, de fapt la calculator si sa iau penita, respectiv tastatura si sa compun o scrisoare, respectiv un document word, pe care sa-l printez si sa-l trimit prin posta… Pastrez cu sfintenie colectia de carti postale a strabunicii mele, de pe la 1910, exact ca pe un obiect care stii ca va deveni legenda. Cu ce va fi inlocuita corespondenta din muzeul de literatura dintre doi romancieri valorosi? Cu inregistrarea unei conversatii de pe mobil sau cu e-mail-urile trimise sau cu blog-ul lor pur si simplu. Mobilul meu e uzat. Sufar, ca mai toata lumea, de phantom „cell-phone syndrome”, adica am senzatia ca imi suna sau ca imi vibreaza mobilul si cand il scot din geanta vad ca de fapt „dormea” linistit. Pentru ca il folosesc mult prea mult. Imi sun prietenele si de multe ori conversatia depaseste o jumatate de ora. Am o agenda cu 200 de numere. O galerie plina cu poze si filmulete. Muzica. Ma trezeste de dimineata. Ma ajuta la calcule. Imi aminteste zile de nastere. Stie cand trebuie sa iau o pastila si ma atentioneaza. E destept si tinde sa persevereze. Cica in 20 de ani va sti sa planifice o cina sanatoasa, pe baza preferintelor stocate si a continutului probabil al frigiderului, imi va oferi alerte despre prietenii aflati in vecinatate sau imi va actualiza harta familiei, prin care fiecare membru al acesteia stie permanent unde se afla ceilalti. Intr-o zi tipica, mobilul va incepe sa lucreze inainte ca eu sa ma trezesc. Pentru ca imi va sti programul de calatorie, va putea verifica problemele care pot aparea pe traseu si ma va putea trezi mai devreme in caz de nevoie. Ignorand partea afectiva, va fi mai mult decat mine.

Urmărește CSID.ro pe Google News
Elena Nistor
Elena Nistor este redactor colaborator al site-ului “Ce se întâmplă, doctore?”, articolele sale fiind dedicate sănătăţii şi sexualităţii. Temele pe care le abordează Elena Nistor se bucură de mare succes în rândul celor care îşi doresc să afle informaţii utile în ceea ce priveşte ...
citește mai mult
Arta de a fi egoist
Arta de a fi egoist
Recomandare video
Tratamentul personalizat în cancerul de sân