Cristina Andreea Stan, coach: „Multe mame încă transmit băieților mesajul că ei nu trebuie să se implice în treburile casnice” 

Poveștile de iubire debutează fabulos. Fluturii în stomac, întâlnirile neașteptate, cinele romantice, excursiile exotice, plimbările sub clar de lună schițează iubirea și sentimentul că jumătatea/prințul/prințesa mult așteptate au sosit în sfârșit în viața noastră.
18.05.2021 | Mădălina Drăgoi
Cristina Andreea Stan, coach: „Multe mame încă transmit băieților mesajul că ei nu trebuie să se implice în treburile casnice” 
Cristina Andreea Stan, coah, foto arhiva personală

Imaginea celui iubit începe însă se creioneze diferit însă când cuplul locuiește împreună și cei doi descoperă cu surprindere că activitățile casnice nu sunt plăcute mereu. Dacă nu le distruie egal, unii parterneri dezvoltă frustrări mai devreme sau mai târziu.

Mulți bărbați români consideră că nu este treabă de bărbați să calci, să cureți podele, să schimbe scutecul copiilor. Multe românce sunt total epuizate făcând față jobului, dar și familiei și treburilor casnice. Dezamăgirile, certurile și chiar amențările despărțirii apar. Am stat de vorbă despre acest subiect cu Cristina Andreea Stan, consilier pentru dezvoltare personală, specialist în activitatea de coaching, NLP master. Ea este și autorul cărții ”Vrei să iubești? Începe cu tine!

CSÎD: Suntem învățate ca fete că vom trăi povestea de dragoste (unică) și  așteptăm prințul… Dezamăgirile nu contenesc să apară. De ce?

Cristina Andreea Stan: Majoritatea poveștilor prezintă această idee romantică a iubirii: dacă eroina este bună și încrezătoare, dacă așteaptă în banca ei fără să comenteze prea mult, dacă rabdă fel de fel de tratamente degradante de la mame vitrege sau alte personaje fără să protesteze, în final răsplata va sosi: prințul le va salva și vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți.

Basmele se termină în acest punct, nu ne mai povestește nimeni continuarea, nu ne oferă niciun indiciu, nu există manual de instrucțiuni. Și de acolo se trag dezamăgirile, pentru că ni se transmite ideea că o relație/căsătorie va fi rezolvarea tuturor problemelor noastre, când, de fapt, abia atunci începe conviețuirea propriu-zisă și apar provocările unei relații.

Viața nu este un basm chiar dacă este frumos să ne inspirăm

CSÎD: Realitatea este cu totul diferită chiar după nuntă sau apariția primului copil în multe cupluri…

Cristina Andreea Stan: Basmul se termină, ne trezim la realitate și începe frustrarea, pentru că nu prea știm ce să facem și cum să gestionăm relația, având în spate aceste așteptări nerealiste de tipul ”iubirea învinge totul!”. Iubirea este minunată și este un ingredient necesar într-o relație, însă doar ea, de una singură, nu este suficientă, iubirea nu are puteri magice, nu poate rezolva chiar orice!

Soțiile, partenerele, iubitele trebuie să fie mereu aranjate dar și cu casa curată și copiii hrăniți și cu job de succes

CSÎD: Băieților li se creionează portretul  femeii ideale: iubitoare, are grijă de  casă, de copii etc. Cumva în antiteză cu imaginea unei prințese…

Cristina Andreea Stan: Nu e neapărat în antiteză, dacă ne gândim la principalele povești din copilăria noastră: Cenușăreasa ajunsese servitoarea mamei și a surorilor, culmea, în propria sa casă, Alba-ca-Zăpada făcea curățenie și de mâncare piticilor, deci se pare că erau deja familiarizate cu treburile casnice… Totul era pregătit, trebuia doar să apară prințul!

Mamele din România trebuie să implice și băieții în treburile casnice

CSÎD: Trăim totuși într-o țară în care atribuțiile ce țin de gospădărie cad deosebi în atribuțiile femeii…

Cristina Andreea Stan: Nu cred că atât poveștile creionează această imagine, cât exemplul pe care cei mai mulți băieți îl văd în familie, implicarea totală și exclusivă a femeilor în treburile casnice, chiar dacă ele au un job de cele mai multe ori la fel de solicitant ca al soțului. Dar, pe lângă job, mai au de bifat tot ceea ce ține de casă. Soțul și copiii nu se implică foarte mult în aceste activități.

Din păcate, multe mame transmit, încă, acest model mai departe băieților, încurajându-i pe aceștia în neimplicarea lor și la vârsta adultă (în ideea ca nu cumva viitoarea soție să ”profite”).

 

Arta de a fi singur. Și fericit
Arta de a fi singur. Și fericit