Andrada Tache, psiholog în Germania: ”De ce problema nu e, de fapt, că nu vrei să te căsătorești…”

Căsătoria a pierdut mult teren în fața relațiilor de concubinaj, sau a relațiilor deschise sau a… spuneți-le cum doriți… Și bărbați și femei susțin că ”o hârtie” nu este importantă. Însă, dincolo de semnarea certificatului de căsătorie stau angajamente psihologice, angajamente sociale, angajamente materiale. Andrada Tache, psiholog în Germania, vorbește despre motivele pentru care nu (prea) vrem să ne mai căsătorim astăzi.

Căsătoria este materializarea, în plan fizic, a angajamentului psihologic pe care doi oameni și-l iau unul față de celălalt, recunoscut și de societate. Este o oficializare a relației. Este o semnătura a unui contract. Mulți tineri fug de această materializare. Ca și cum căsătoria e ceva redundant, inutil, de modă veche, ceva care mai mult strică relația, ceva de care nu e nevoie. Unde e problema? Ați văzut cum majoritatea cuplurilor care gândesc așa ajung, inevitabil, la despărțire? Apoi fata este cea care se căsătorește rapid, cu altul, după ce ani buni a stat în relația în care „nu a avut nevoie de căsătorie”.

Fetele văd căsătoria ca desprinsă din basme, băieții ca o închisoare

Cum așa? E simplu. Fetele, în felul în care sunt crescute, visează dintotdeauna la o cerere în căsătorie ca în povesti, la o nuntă ca în basme, așteaptă momentul acesta ca pe o confirmare a sentimentelor, a stabilității și a valorizarii relației, indiferent cât și-ar spune contrariul sau de ce compromisuri ar face pe parcurs. Sunt foarte rare situațiile în care se întâmplă opusul. Băieții, dimpotrivă, sunt crescuți și recompensați de societate cu cât au mai multe trofee în palmares. Nu sunt învățați să viseze la „ziua cea mare”, ci sunt crescuți cu glume legate de „căsnicia- închisoare” în care moare pasiunea și speranța.

Recomandări

Andrada Tache, psiholog în Germania, ”Bărbaţii nemţi calcă, spală, merg la psihoterapie”

De ce se schimbă „totul” după căsătorie?

Nu certificatul de căsătorie este vinovat, dacă căsnicia nu merge

De parcă, vina pentru o eventuală lipsă de pasiune, de fericire sau pentru despărțire ar purta-o hârtia respectivă, și nu acțiunile și atitudinile partenerilor unul față de altul. Interesant, nu-i așa, cum familiile își cresc fetele să își găsească sensul într-o relație oficială, iar pe băieți să fugă de asta ca dracul de tămâie? Numai că apoi să se mire că, odată deveniți adulți, copiii lor nu se mai căsătoresc și nici nepoți nu produc…

Lipsa dorinței de a te căsători nu e problema, ci ce arată acest lucru

Anume incapacitatea de a îți asuma un angajament oficial față de partenerul tău. Este ca și cum îți lași o portiță deschisă, să ai pe unde să fugi rapid când treaba se duce la vale… Este ca și cum ești cu un picior în relația ta și cu unul în altă barcă, gata să îți iei tălpășita dacă relația actuală nu îți îndeplinește toate visurile… Ori, cum bine știm cu toții, relațiile de durată înseamnă muncă, tata, travaliu intens de a face lucrurile să meargă, de a ține adrenalina la locul ei și pasiunea pe picioare. Ori dacă nu ești all in, nici nu îți poți da tot ce ai mai bun în relație, iar ea se va topi mai devreme și nu mai târziu…

Femeile se simt valorizate dacă sunt duse și în fața altarului

Și asta o știu ambii parteneri, fie că o recunosc sau nu. Și de ce e asta o problemă, veți spune? Oricum există divorțul, dacă vrei să te separi. Căsătoria nu garantează că veți îmbătrâni împreună. Sigur, așa este. Însă, o relație în care nu îți poți lua un angajament oficial față de celălalt nu se pot construi prea multe decât arareori. Așa cum nici longevitatea ei nu e asigurată. Cel puțin partea feminină din cuplu se va simți lipsită de siguranță sau de valoare, câtă vreme partenerul ei fuge de acest ritual ce, în esență, este cumva făcut pentru femeie și din dragoste pentru ea.

Înțelege ce se ascunde de fapt în fobia de căsătorie

Incapacitatea de a semna contractul oficial al relatiei în fața societătii nu este o frică sociala, ci o frică de angajament. Nu hârtia e problema, ci ceea ce stă în spatele lipsei dorinței de a o semna. Sigur, există și femei crescute diferit, cu dificultăți în a-și asuma un angajament, așa cum există bărbați care și-ar pune pirostriile de la 18 ani sau așa cum există căsătorii făcute de ochii lumii, fără un angajament real, bazate pe alte interese. Însă, sunt cazuri mai rare.