Valeria Vîrlan: ”Despre profețiile autoîndeplinite sau cum ne construim singuri un destin care ne ține captivi”

Un psihoterapet vorbește despre scenariile pe care ni le facem despre cum va fi viața noastră în care riscăm să rămânem captivi și despre credințe limitative.
Valeria Vîrlan: ”Despre profețiile autoîndeplinite sau cum ne construim singuri un destin care ne ține captivi”
Valeria Vîrlan, psiholog și psihoterapeut, foto arhiva personală

Valeria Vîrlan este psiholog, psihoterapeut integrativ acreditat european, coach de feminitate și dezvoltare personală vorbește despre situații întâlnite des în cabinetul ei: oameni epuizați că nu le reușesc planurile pe care le au… Psihologul explică unele dintre motivele pentru care nu obținem ceea ce dorim.

 

De multe ori vin în terapie oameni aflați la limita puterilor în încercarea de a desluși integrama propriei vieți: cum se face că își doresc cu atâta ardoare anumite lucruri care știu că le-ar fi benefice, dar eșuează în a le primi/trăi/îndeplini?

Credințele, gândirea limitativă pe care le avem încă din copilărie ne dirijează viața din umbră

Le explic cum ne trăim viața la confluența a două lumi interioare: una conștientizată și una care ne dirijează din umbră – la care avem acces prin terapie și introspecție. A doua dintre ele este un fel de „pilot automat” care s-a format în copilărie și s-a consolidat în timp.

Din ce? Din suma reacțiilor adaptative și credințelor dezvoltate cu privire la evenimente, persoane, circumstanțe care au avut un impact semnificativ asupra noastră atunci când eram mici. Ele formează ceea ce numim în psihologie „scenariul de viață”. Acesta se construiește în copilărie, cu unele revizuiri în adolescență, și este format ca orice poveste din început, cuprins și sfârșit.

Încă din copilărie, copilul alege o strategie pentru a supraviețui mediului

Copilul alege un scenariu de viaţă pentru că, în acel moment, reprezintă pt el cea mai bună strategie de supravieţuire într-un mediu perceput ca ostil, periculos, amenințător… Ulterior, ca adulţi, vom rămâne fideli acestui scenariu prin distorsionarea realității, astfel încât să se încadreze în convingerile noastre despre viaţă, lume etc.

Ne este mai teamă de necunoscut, chiar dacă stăm blocați în medii toxice

Odată ce înțelegem faptul că, în cadrul scenariului, simţim siguranţa a ceva ce ne este familiar (chiar dacă dureros, neplăcut, frustrant, totuși familiar) ne vine mai uşor să înţelegem de ce, sub stres, preferăm să alegem siguranţa aparentă a lumii pe care o cunoaștem, decât să înfruntăm teama de necunoscut.

Acționăm în viață din inerție – în multe situații

Ca adulţi, de obicei nu mai suntem conştienţi de povestea de viaţă pe care ne-am scris-o pentru noi înșine în copilarie. Acționăm în direcția ei din inerție. O TRĂIM CA PE PROPRIUL DESTIN. Fără a fi conştienţi de aceasta, ne stabilim modul și parcursul de viaţă astfel încât să ajungem la finalul pe care l-am „decis” atunci cand eram copii.

Conștientizarea scenariului reprezintă o primă victorie, semnificativă, pe drumul dezvoltării și întregirii personale. Urmează apoi munca de demontare a acestui scenariu și rescrierea noii noastre povesti de viață în concordanță cu cine suntem noi cu adevărat.

Însă odată deschise ferestrele, doar cerul este limita.

 

Mădălina Drăgoi
Mădălina Drăgoi

Acum ceva timp, mă aflam la Atena, la o conferinţă internaţională despre frumuseţe şi industria de profil. În sală erau jurnaliste din toată Europa. Reprezentau în special presa glossy.

Multe dintre ele erau parcă scoase din paginile revistelor pentru care lucrau atât din punct ... citește mai mult

Recomandare video
Cârnați la grătar cu legume și porumb copt