Valeria Vîrlan: Despre adevăr și minciună, dezbrăcate de etichetele lor uzuale…

De ce alegem să mințim? De ce alegem să spunem adevărul? Facem asta pentru a ne proteja pe noi, pentru a-i proteja pe ceilalți?
Valeria Vîrlan: Despre adevăr și minciună, dezbrăcate de etichetele lor uzuale...
Valeria Vîrlan, foto arhiva personală

”Adevărul. Una dintre principalele valori și virtuți umane. Cerem încă de mici copiilor noștri să spună adevărul. Adesea însă faptele adulților nu susțin și vorbele lor. Deci copiii învață despre un Adevăr scindat. Unul doar de suprafață. În care una spun, de ochii lumii, și alta fac, atunci când ochii celorlalți nu sunt ațintiți asupra lor.” Despre adevăr și minciună vorbește psihologul și psihoterapeutul integrativ Valeria Vîrlan.

 

Adevărul nu poate fi o valoare cardinală pentru cineva care nu l-a trăit și simțit pe deplin. Minciuna e virulent condamnată. Fără excepție. Iar cel care o folosește este invariabil etichetat și pus la zidul infamiei. Dar minciuna este și ea o nevoie: nevoia celui care recurge la minciună de a părea altfel decât este în realitate, de a se proteja de critică, sau de a evita un scandal, ori de a scuti pe cineva de o suferință, etc. (Există si o zonă patologică a minciunii, dar asta este o cu totul altă discuție…)

Fiecare are adevărul său personal

Există realități percepute diferit care devin adevăruri personale. Cifra 6 poate părea 9 când schimbi perspectiva din care te uiți la ea.

De multe ori un adevăr poate face mai mult rău decat bine. Lovind și dezechilibrând psihicuri încă nepregătite să-l gestioneze. Sau poate să nu îl ajute decât pe cel care il rostește, nu și pe cel căruia i se dezvăluie. Pentru că si adevărul, ca și minciuna, poate izvorî dintr-o nevoie. Dar nu una profundă, de onorare a corectitudinii. Ci una profund egoistă. În spatele unui gest aparent de virtute și fair-play poate sta, camuflată, nevoia pur personală de eliberare de povara unui secret, a unui anume adevăr personal…

Și atunci cui servește, de fapt, acest adevăr?

Cum poate fi condamnat cineva care alege să-și ducă povara propriului adevăr, pentru a nu-l dezechilibra pe celălalt și cum poate fi gratulat cel care o mută de pe umerii lui pe umerii celuilalt?

Pe de altă parte, încercând să protejăm pe cineva, de multe ori îi facem mai mult rău decat bine. Căci este posibil să îl privăm de lecții importante de viață. Dureroase, dar necesare pentru creșterea și evoluția lui…

Întrebări pentru a ne clarifica ”adevărul”

Iată, deci, cum nici în cazul minciunii, nici în cazul adevărului nu există alb și negru. Care sunt întrebările pe care este important să ni le adresăm mereu:

  1. Cui ajută adevărul acesta?
  2. A cui este nevoia de a rosti acest adevăr: nu este oare nevoia mea de a muta povara pe umerii celuilalt?
  3. De ce simt să recurg la o minciună în acest moment?
  4. Ce impact va avea minciuna mea asupra celuilalt/celorlalți?
  5. Ce impact va avea aceasta minciună asupra vieții mele, dar și a persoanei mele viitoare?
Mădălina Drăgoi
Mădălina Drăgoi

Acum ceva timp, mă aflam la Atena, la o conferinţă internaţională despre frumuseţe şi industria de profil. În sală erau jurnaliste din toată Europa. Reprezentau în special presa glossy.

Multe dintre ele erau parcă scoase din paginile revistelor pentru care lucrau atât din punct ... citește mai mult

Recomandare video
Tenul gras: îngrijire, curățare, ingrediente pe care să le folosești