Tulburarea schizotipală prezintă manifestări ce pot fi confundate cu depresia sau anxietatea

05.10.2020 |
Tulburarea schizotipală prezintă manifestări ce pot fi confundate cu depresia sau anxietatea

Tulburarea schizotipală este o tulburare mintală ce se caracterizează prin anxietate socială severă, idei paranoice, tulburări de gândire, psihoză tranzitorie și credințe neconvenționale.

De asemenea, persoanele care suferă de această tulburare au anumite manierisme atunci când vorbim de modul lor de a vorbi sau de a se îmbrăca, simt un mare disconfort atunci când trebuie să realizeze sau să mențină relații cu alte persoane.

Un alt element specific îl reprezintă credințele paranormale sau superstițioase. Aceste persoane sau familia ori prietenii lor au tendința de a solicita asistență medicală pentru depresie sau anxietate, fără a ști că suferința lor de bază o reprezintă tulburarea schizotipală.

Această afecțiune apare la aproximativ 3% din populație și este întâlnită mai des la bărbați.

Cum se manifestă tulburarea schizotipală

Conform DSM-5, vorbim de tulburare schizotipală dacă persoana respectivă îndeplinește minimum 5 criterii din următoarele:

  • credințe bizare sau gândire magică. Acestea îi influențează comportamentul și sunt în dezacord cu normele culturale. Aceste persoane cred foarte mult în fenomenele paranormale, superstiții, telepatie, clarviziune.
  • idei de referință „personalizate”. Persoana interpretează incorect anumite întâmplări sau evenimente, considerând că acestea au o semnificație particulară pentru propria persoană
  • experiențe perceptive neobișnuite
  • gândire și/sau limbaj bizar, folosesc comunicarea stereotipă sau metaforică
  • comportament, limbaj sau aspect exterior bizar, ciudat sau excentric
  • ideație paranoidă sau caracter extrem de suspicios
  • sentimente inadecvate
  • lipsa prietenilor apropiați, cu excepția rudelor
  • anxietate socială excesivă

În general, se consideră că factorul genetic poate avea un rol foarte important în dezvoltarea acestei afecțiuni. S-a constatat faptul că tulburarea schizotipală este mai des întâlnită la rudele persoanelor care suferă de schizofrenie, primele semne apărând în adolescență.

Tulburarea schizotipală: consecințe asupra familiei, jobului, societății

În general, cei care au această suferință își formează greu o relație afectivă sau o relație de muncă, tocmai din cauza ideilor bizare, dar și a anxietății pe care o resimt în momentul în care trebuie să socializeze. Ei preferă solitudinea sau activitățile ce nu presupun socializare.

De foarte multe ori, fuga lor de relații este percepută ca o formă de depresie sau de anxietate. Familia de origine sau partenera/partenerul pot considera că se poate recurge la un tratament care să rezolve această boală. Trebuie știut însă că tratamentul este de lungă durata, poate conține medicație și ședințe de psihoterapie.

Terapia tulburării de personalitate schizotipală

Theodore Millon, psiholog american, profesor emerit la Harvard Medical School și University of Miami, consideră că tulburarea schizotipală este una dintre cele mai ușor de identificat tulburări, dar și una dintre cele mai greu de tratat.

Aceste persoane se consideră doar excentrice sau nonconformiste, subestimând propria dezadaptare socială.

În cazul în care deveniți prea familiari cu o astfel de persoană, disconfortul și anxietatea acesteia vor crește foarte mult. De aceea se recomandă o abordare comună a medicului psihiatru cu psihologul.

Este important ca în momentele în care anxietatea tinde să se generalizeze, ideile sau credințele personale pot ajunge să îi facă rău în relația cu familia, prietenii sau jobul, să se poată interveni medicamentos, pentru a scădea presiune psihică. În general, vorbim de un tratament de lungă durată ce poate necesita, în anumite situații, internare într-o unitate de psihiatrie.