Tu ai sindromul “băiatului bun”?

Sindromul “băiatului bun” presupune că ești acel tip de bărbat care se lasă pe sine pentru a împlini nevoile celor din jur, își sacrifică propriile nevoi și dorințe. Doar că acest sacrificiu de sine făcut timp îndelungat și constant poate veni la pachet, uneori, cu explozii de frustrare, furie sau agresivitate. Pentru că nicio ființă umană nu poate, de fapt, să se trădeze pe sine în folosul altora!

Dacă în copilăria ta, ți s-a spus adesea: “Băieții nu plâng niciodată, doar fetele fac asta!”, “Ești băiat mare, nu te mai smiorcăi ca un bebeluș!”, “Stai cuminte, că n-am timp de tine acum!”, “Poartă-te frumos, că te vede lumea și mă faci de râs!”, “Nu vezi că sunt supărată, ce mă deranjezi acum cu prostiile tale de la școală?”, atunci se poate trage concluzia că nu ți s-a acordat prea multă atenție, nu ți s-au validat sentimentele și, mai mult decât atât, pentru a obține afecțiune, ai fost nevoit să faci pe plac adulților din viața ta.

În cazul în care ai auzit astfel de afirmații ca cele enumerate mai sus, înseamnă că ai fost învățat să ai grijă de emoțiile celorlalți în loc de cele pe care le simțeai tu. În timp, ca un mecanism de apărare care s-a permanentizat, ți-ai ignorat dorințele și nevoile, le-ai reprimat, pentru a împlini dorințele adulților din familie. Și e foarte posibil să te fi simțit neimportant și lipsit de valoare!

Recomandări

Psih. Ligia Peters: Cum știi când este momentul să mergi la un psiholog?

Importanța relațiilor de prietenie pentru sănătatea mintală și emoțională

Dacă ai fost nevoit:

• să îți alini tu părinții atunci când nu își puteau regla ei singuri emoțiile, iar asta s-a întâmplat destul de des
• să reprimi ceea ce simți pentru a arăta că ești puternic și curajos, pentru că ți se spunea că așa sunt băieții
• să fii “bărbatul” în casă, mai ales dacă ai rămas cu mama după divorțul părinților
• să fii obișnuit că nu ești ascultat, auzit, înțeles, alinat, pentru că ori de câte ori încercai să te faci ascultat/auzit/înțeles nu era timp sau atenție pentru tine
• să nu vorbești despre ceea ce simți pentru a nu-ți supăra părinții sau pentru că ei îți minimizau trăirile
• să te porți frumos, ca să nu-i superi mai tare.

În acest caz înseamnă că ai devenit un bărbat care, pentru că ai fost împins să-ți ignori atât de mult emoțiile, nevoile și dorințele și să îți ajustezi comportamentul în funcție de nevoile și dorințele celorlalți, acum nici nu ai cum să le înțelegi și nu știi să ți le împlinești. Ori asta duce la furie, frustrare, uneori agresivitate și comportamente disfuncționale sau manipulative.

Așa cum ai deprins încă de la vârste mici, a fi un “băiat bun” înseamnă, pe scurt: să te trădezi adesea pe tine, pentru a face lucruri pentru alții, să îți ignori sentimentele, să ai o imagine bună în fața celorlalți, să pară că ești puternic și că poți fi acolo pentru ceilalți, oricare ar fi prețul emoțional pe care tu îl plătești.

Însă, faptul că tu faci totul pentru ceilalți vine, uneori, la pachet și cu indisponibilitate sau imaturitate emoțională, așteptări mari în relații sau incapacitatea de a te conecta profund cu ceilalți. Mai mult, dacă ești “ băiat bun”, pentru că ființa umană nu este făcută să se trădeze pe sine pentru ceilalți, să nu te miri atunci când vei experimenta: furie, depresie, adicții, comportamente disfuncționale în relații: infidelitate, impulsivitate, agresivitate, lipsa de autocontrol, o masculinitate exagerată cu comportamente de macho sau misogine.

Așa că, învață să te pui tu pe primul plan, învață să îți exprimi emoțiile, să ți le împlinești, lucrează la autocontrol și fii autentic. Doar astfel te vei simți bine cu tineși vei reuși să scapi de sindromul băiatului bun care nu te ajută în niciun fel!

Foto: devn pentru www.unsplash.com