Jurnalul unei femei care a acceptat să facă sex cu şeful ei pentru un post mai bun în companie

O femeie îşi dorea un post mai bun. Dar pentru asta a fost nevoită să facă sex cu şeful ei.
Jurnalul unei femei care a acceptat să facă sex cu şeful ei pentru un post mai bun în companie

Omul are nevoie de o poveste pentru a învăţa să îşi trăiască viaţa. – Autor: Psiholog Constantin Cornea

„Eram angajată de curând şi doream să îmi construiesc o carieră în compania la care lucram. Mă pregătisem temeinic în timpul facultăţii, am făcut şi câteva internshipuri şi consideram că sunt îndreptăţită să ajung în câţiva ani la un post de conducere. Sau poate, cine ştie, la cel suprem.

Pentru angajare, a trebuit să dau trei interviuri. Dintre care ultimul cu un director din străinătate. Am remarcat încă de la primele fraze că mă place, dar am considerat că putem trece peste acest aspect. Însă nu a fost să fie aşa. Mi-a propus o ultimă întâlnire doar cu el, într-o seară, la el în birou. Era aranjat, parfumat, dar şi afumat. M-a invitat la un pahar de prosseco. Iniţial am refuzat, dar a continuat cu o persuasiune plină de gentileţe, de promisiuni legate de viitoarea mea carieră şi de cât de mult mă poate ajuta. Între timp, goleam împreună a treia sticlă de prosseco. El a consumat mult mai mult, eu mult mai puţin. Însă nu eram obişnuită să consum alcool deloc. M-am trezit dezbrăcată complet pe birou, cu el asudând deasupra mea. A fost groaznic. Am avut un şoc care m-a făcut să rămân pur şi simplu blocată. Nu simţeam decât sudoarea lui care se scurge pe mine şi un miros puternic de alcool. Îmi venea să vărs. M-am ridicat brusc şi m-am dus la toaletă. Când m-am întors, el era cu ochii ieşiţi din orbite, beat mort, încerca să bâiguie ceva. M-am îmbrăcat şi am plecat cât am putut de repede.

A doua zi am fost anunţată că am fost acceptată. Însă nu pentru postul pentru care am aplicat, ci pentru unul superior. Am acceptat. O perioadă nu l-am mai văzut. Până când, la câteva săptămâni, mi-a dat un sms, că vine în ţară. Am înlemnit. A venit într-o vineri şi a plecat duminică. În toată această perioadă m-a asaltat cu invitaţii, ce aveau şi iz de ameninţare. Am cedat sâmbătă noaptea şi i-am dat ceea ce a vrut. I-am spus că este ultima dată şi că dacă va mai încerca o să îl reclam. S-a albit la faţă şi şi-a schimbat atitudinea. Luni de-a rândul mi-a trimis acasă flori, cadouri, bilete de avion spre diferite destinaţii pe care le-am refuzat.

La un moment dat, după câteva luni, m-a sunat. Mi-a spus că se va elibera un post superior şi că mă poate ajuta. Însă va trebui să ne vedem undeva să discutăm. Ştiam ce va urma. Am refuzat şi m-am gândit că trebuie să plec într-o altă companie. Însă a continuat să mă asalteze cu complimente, cadouri, promisiuni. Ştia să fie un adevărat gentleman. Din păcate, nici nu cunoscusem până atunci o persoană care să se comporte aşa cum o făcea el. Am avut câţiva colegi care se dădeau la mine într-un mod execrabil. Nu aveam o relaţie stabilă şi nu găseam pe cineva de care să mă îndrăgostesc cu adevărat.

Toate acestea m-au făcut să mă duc în city-breakul propus de el. S-a comportat ireproşabil, ca un adevărat domn. Când m-am întors, am primit decizia de avansare. Aşa au fost primii ani în compania respectivă. Din cauza lui nu reuşeam să întâlnesc pe nimeni. Mă suna tot timpul, mă complimenta şi îmi vorbea într-un mod nemaiîntâlnit la altcineva. Am întâlnit pe parcurs câteva persoane pe care le demonta în câteva fraze.

Când am venit la tine, nu ştiam ce să mai fac cu viaţa mea. Eram deja pe o poziţie foarte înaltă, însă eram singură şi goală pe dinăuntru. Am înţeles destul de curând jocul pervers pe care îl făcea. Mai ales când am întâlnit un alt bărbat de la o companie concurentă. A încercat ore în şir să îmi demonstreze că acela nu mă merită, că îşi va bate joc de mine, că nu va şti să mă iubească.

Cu ajutorul tău, am reuşit să văd dincolo de ceea ce îmi spunea el. Şi am început o relaţie cu noul tip. Foarte prevăzătoare la început, doar întâlniri la masă sau plimbări prin parc. Până când am ajuns să îl cunosc mai bine, să văd dacă merită. Şi mi-am dat seama că a meritat aşteptarea şi pentru mine, şi pentru el. Pentru mine era important să mă conving că este persoana potrivită. Nu s-a grăbit să ardă etape, aşa că a reuşit să scoată ce este mai bun, mai cald şi mai frumos în el. Am început să construim o relaţie şi ne gândim deja la căsătorie. Fostul a încercat în fel şi chip să ne strice relaţia. Însă, spre surprinderea lui, te-am ascultat şi am depus CV-uri şi la alte companii. Şi am primit o ofertă foarte bună la o altă companie, deci nu mai avea cum să mă mai şantajeze cu jobul. Sentimental, am înţeles că îi va trebui timp, dar voi aştepta să se răcorească, să scap cu adevărat cu totul de el. Pentru că am pentru cine acum. Şi pentru că merit!”

Gândirea pozitivă, limite şi beneficii
Gândirea pozitivă, limite şi beneficii