În căutarea cadoului perfect…

An de an, aceeasi goana dupa cadourile de Craciun. Cum ar fi sa daruiti emotii, timp, experiente si nu doar lucruri materiale?
În căutarea cadoului perfect…

Îmi aduc aminte că în liceu a fost un Crăciun înainte de care diriginta noastră s-a gândit să ne pună să ne facem cadouri, noi între noi, colegii. Fiecare a extras dintr-un bol numele cuiva, l-a ţinut secret şi s-a gândit la ce ar putea cumpăra. Toate bune şi frumoase până când colega noastră Delia şi-a prezentat cadoul…


Las câteva puncte de suspensie şi revin în prezent…


“Luna Decembrie egal Luna Cadourilor” vs “De Crăciun fii mai bun!” – ne cam pierdem între cele două slogane şi umblăm căpiaţi prin mall-uri după cadouri. Mai nou luăm cu asalt şi magazinele online. Despre supermarketuri cu ale lor cozi interminabile la mâncare şi băutură nu mai  vorbesc. Şi cu cât se apropie 24 decembrie cu atât panica atinge cote maxime. La un moment dat nici nu mai contează ce cumperi, atâta timp cât cumperi! Doar nu poţi merge cu mâna goală. Corect! Cum ar da? Ce ar crede iubitul, iubita, soţul, soţia, soacra, mama, socrul, tatăl, copilul, mătuşa, prietena cea mai bună, amanta, amantul, şefa, şeful? Cum să scoţi cămaşa curată când ai atâtea obligaţii? Tradiţia e tradiţie.
Şi cu toate astea, câte dintre cadourile pe care le oferim sunt cu adevărat necesare? Câte dintre cele cumpărate de noi în grabă sau în tihnă sunt încărcate de emoţii pozitive? Câţi dintre cei care le primesc au receptat emoţiile dacă le-aţi pus? Câţi dintre cei aflaţi pe lista Moşului ar fi fost dispuşi să accepte că darul lor de anul acesta să ajungă la un om nevoiaş, la un copil bolnav, la un bătrân singur? Aţi rămâne surprinşi să aflaţi răspunsurile, sunt sigură.
V-aţi gândit că energia pozitivă, gândurile bune pe care le puneţi în punga de cadou sunt în definitiv mai importante decât darul în sine?
Crăciunul nu este doar despre cadouri pentru cei care au tot ce le trebuie, nu este doar despre mâncăruri grase, băutură, colinde, Moş Crăciun, familie – ci este şi despre umanitate. Şi nu doar o dată pe an trebuie să o arătăm, dar măcar unul dintre daruri să fie “atipic” şi cu adevărat util: să duci de mâncare unui om al străzii, să-i duci o haină, să-l laşi să facă un duş la tine acasă, să stai de vorbă măcar o oră cu un bătrân fără familie, să îi oferi unui copil lecţii din ceea ce ştii tu mai bine să faci: fotografii, muzică, desen, gătit, scris etc.
Oferiţi experienţe, oferiţi din timpul şi răbdarea voastră. Un cadou deosebit înseamnă o îmbrăţisare, o vorbă bună, un zâmbet, un bilet la teatru, la operă, la balet, la o expoziţie de pictură, la un concert, un abonament la o sală de sport, la o piscină, o carte, cursuri de gătit. Multe dintre aceste experienţe au costuri modice, deşi deschid orizonturi. Printre cei de pe lista voastră se pot lăuda că participă la astfel de manifestări des? Asta ca să nu mai vorbim despre faptul veţi putea petrece timp de calitate cu destinatarii cadoului.
Dacă aveţi copii, nu mai încercaţi să umpleţi lipsa de timp cu jucării costisitoare. Acordaţi-le momente frumoase, răbdare şi ascultaţi-i.
Ne întoarcem în timp şi la punctele de suspensie din şapou…


…Catalogul a fost strigat, fiecare elev a dezvăluit numele celui căruia îi pregătise cadoul. Haine, cărţi, nimic neobişnuit până diriginta a strigat numele Deliei. Ea s-a ridicat în picioare, a dezvăluit numele celeia care i-a pregătit cadoul. Spre surprinderea tuturor, nu a căutat în bancă o punguţă colorată ci a început să cânte. Pregătise un colind. Cu toţii am amuţit: unii de sublimul momentului, alţii de uimire: “Cum, ea a ales să nu dea banii pe cadou, ci să cânte?” S-a discutat mult pe baza acestui subiect, unii probabil nu au înţeles nici astăzi… Mulţumim, Delia! A fost un cadou pentru toţi. Şi o mare lecţie!
 

Recomandări:
De ce NU spui NU?
De ce NU spui NU?
Singurătatea: ce ascunde?
Singurătatea: ce ascunde?