Somatizarea, un proces prin care emoțiile nerezolvate sau reprimate se exprimă prin simptome somatice, ridică întrebări esențiale privind modul în care gestionăm stresul, traumele și tensiunile psihice. În această discuție cu Cristina Bragarencu, psiholog clinician și psihoterapeut, ne propunem să explorăm mecanismele neurobiologice, implicațiile clinice și semnificațiile psihosociale care privesc direct somatizarea emoțiilor.
Cristina Bragarencu: Sănătatea fizică este direct legată de ceea ce simțim si trăim în interiorul nostru. Stările emoționale, psihologice- influențează în mod direct sănătatea corporală, creându-se o interdependență între cele două. Practic, când una dintre părți este bine și cealaltă va fi bine și invers. Emoțiile sunt procese biologice reale, care lasă urme în corp și pe corp. Există și mecanisme biologice clare prin care emoțiile și stările psihologice, au un impact direct asupra corpului.
Dacă ar fi să mă refer aici la cele mai importante, acestea sunt sistemul nervos: când simțim emoții intense pe o perioadă prelungită (frică, furie, stres, neliniște…) se declanșează și reacții în corp precum: puls accelerat, tensiune crescută, mușchi încordați, digestie încetinită. În sens invers, emoțiile de calm și bine, activează relaxarea, corpul se vindecă și digeră mai bine, somnul este mai odihnitor.
Pe de altă parte, stresul și emoțiile negative activează boli autoimune, alergii, afecțiuni cronice. Psihoterapia, reglarea emoțională și prevenția mentală susțin direct sănătatea fizică.
Cristina Bragarencu: Somatizarea este un mecanism de protecție inconștient: corpul “vorbește” în locul emoțiilor nespuse. Somatizarea este atunci când tu ai emoții și stări psihologice intense, pe care nu reușești să le exprimi sau gestionezi în interiorul tău. Corpul le procesează ca pericole pe care le transformă în manifestări fizice reale: dureri, tulburări sau disconfort. Este practic modul în care corpul traduce tensiunea emoțională în simptome fizice, atunci când mintea nu le poate exprima sau elibera conștient.
Concret, creierul “mută” disconfortul emoțional în corp și astfel apare durerea, nodul în gât, tensiunea, senzația de greață. Practic, corpul devine purtătorul emoției reprimate.
:format(webp):quality(100)/https%3A%2F%2Fwww.csid.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F07%2FCristina-Bragarencu-2.jpeg)
Cristina Bragarencu: Când vine vorba de maniera în care emoțiile se manifestă pe corpul nostru, vorbim în cazul acesta de o percepție reală, asemeni unui pericol real, chiar dacă nu este fizic. Creierul nu poate face diferența dintre o amenințare externă și o emoție puternică- internă- nerezolvată, persistentă, așa ca activează automat funcții biologice de apărare.
Iar la nivel hormonal, se eliberează foarte mulți hormoni de stres, precum cortizol și adrenalină, corpul pregătindu-se pentru o reacție iminentă, rapidă, chiar dacă subliniez încă o dată, pericolul este doar intern, amplificat de gândurile și emoțiile noastre. Implicit, este implicat și sistemul nervos (anxietate, insomnie, burnout, agitație, depresie…).
Cristina Bragarencu: Corpul și emoțiile sunt strâns legate. Psihosomatica explică felul în care emoțiile, stresul și gândurile, pot influența sau chiar cauza apariția unor simptome și boli fizice. Spre exemplu, stresul cronic cauzează dureri de cap, insomnie, probleme digestive; Tristețea profundă cauzează imunitate scăzută, epuizare, dureri în tot corpul, toate acestea în absența unei cauze medicale directe, ci dimpotrivă direct asociate cu palierul emoțional, psihologic.
Cred că baza științifică rămâne psihosomatica, această ramură a psihologiei și medicinei, care studiază exact stările nerezolvate emoționale care se transformă în afecțiuni fizice reale, în absența unei cauze medicale directe.
Citește și: 8 semne de traumă nerezolvată din copilărie. Cum se manifestă somatizarea emoțiilor
Cristina Bragarencu: Emoțiile și hormonii funcționează ca un sistem cu dublu sens. Echilibrul emoțional ajută la echilibrul hormonal, iar reglarea hormonală susține și sănătatea mentală. Spre exemplu, cortizolul (hormonul stresului)- crește în perioadele tensionate. Excesul de cortizol duce la anxietate, iritabilitate, insomnie, stări depresive, agitație.
Pe de altă parte, traumele, suferințele profunde, tristețea permanentă și burnout-ul, afectează ciclul menstrual, fertilitatea, apetitul și somnul.
Cristina Bragarencu: Există diferențe clare de structură între femei și bărbați și în modul în care aceste părți somatizează emoțiile. Felul în care femeile reacționează hormonal la stres sau suferință emoțională, este diferit de felul în care bărbații percep și integrează aceste stări. Aceste diferențe sunt influențate de structura hormonală diferită: femeile au axa hormonală mai sensibilă, cu fluctuații lunare, ceea ce le face mai predispuse la sindrom premenstrual, migrene, tulburări digestive, probleme tiroidiene, oboseală cronică, spre deosebire de bărbați care au tendința de a reprima emoțiile, somatizând prin tensiune arterială, probleme cardiovasculare, dureri lombare, agresivitate și insomnie.
Cristina Bragarencu: Analizele nu „diagnostichează” emoțiile, dar pot semnala dezechilibre biologice produse de ele. Un psiholog sau medic integrativ le poate corela eficient. Există totuși o serie de analize medicale, legate direct de stres cronic/ anxietate (cortizolul mărit, magneziu/ vitamina B12/ D- nivele scăzute), probleme emoționale și oboseală (TSH, T3, T4 – tiroida dezechilibrată de stres cronic).
Foto: shutterstock