Asteptandu-l pe Mos Craciun…

Craciunul este pentru multi prilej de amintiri placute sau mai putin placute.
Asteptandu-l pe Mos Craciun…
Asteptandu-l pe Mos Craciun...

A venit iar decembrie… Magazinele s-au umplut de oferte (aparent) irezistibile, femeile se uita dupa parfumuri si rochii de Revelion, barbatii stramba din nas in fata standului de jucarii de plus din hipermarket nestiind care dintre maimutoii la pret promotional va fi pe placul odraslei. Copiii urla in fata vitrinelor pline pana la refuz cu chinezarii colorate care au doar doua scopuri in viata: sa-i ia ochii copilului si sa se strice chiar a doua zi. Dar e bine!!!

A venit iarna, chiar daca nu se vede. Cumva se simte! Se termina anul. Trebuie sa ma gandesc ce anume mai am de facut anul acesta, ce pot face la anul, ce cadouri am de luat, ce telefoane am de dat, cui trebuie sa trimit SMS-uri… Si mai ales de ce?

Luna cadourilor comuniste

Nu stiu cine dintre noi isi mai aminteste de perioada asa-zisa a sarbatorilor de iarna, luna decembrie din Romania comunista. I se spunea „Luna Cadourilor” pentru ca termenul avea o referire la obiceiul crestinilor de a face cadouri, dar in perioada comunista, aceste gesturi de a darui au fost convertite de sistemul ateist-comunist.

Primeam cadouri de la scoala si parintii primeau cadouri pentru familie de la serviciu. Bineinteles aveam si pomul de Craciun, numit – „pomul de iarna”, iar cadourile le aducea Mos Gerila (astazi, oponentul modern al demodatului Mos Gerila este durduliu si prietenos cu firmele momentului, se imbraca in rosu si face „Ho! Ho! Ho!” Il cheama Santa Claus si tare se mai bucura cand il vizitezi la hypermarket).

Craciunul de generatie veche

Celor nascuti mai de curand sau altundeva li se va parea neverosimil dar, in copilaria parintilor mei si in catunul in care au crescut, nimeni nu facea cadouri nimanui in acceptiunea oraseneasca, moderna, a termenului.

Zilele de nastere nu se sarbatoreau, de Paste copiii primeau haine si (sau) incaltari, dar doar atunci cand nu mai aveau cu ce se imbraca, iar despre bradul care se impodobeste, mama a citit doar in abecedarul clasei intai.

Era acolo o poezie care incepea asa: „Bradulet, bradut dragut, ninge peste tine, Haide, hai in casa mea, unde-i cald si bine…” N-a prea inteles semnificatia poeziei si nici rostul unui copac taiat in casa.

Dar chiar si asa, mamei i-a ramas adanc intiparit in minte fiecare Craciun petrecut in acei ani, povesteste cu drag amanunte identificatoare pentru fiecare an in parte, retraieste toate senzatiile si emotiile de odinioara si ni le povesteste in pragul fiecarui Craciun modern (bogat in cadouri scumpe, sclipici si beteala, Mosi inflationali, luminite si ornamente, oferte promotionale si cozonaci neperisabili ambalati in cartoane colorate), dar atat de sarac si lipsit de continut spiritual.

Pagina 1 din 3