Urania Cremene: misiunea părinților în era COVID și restabilirea sănătății mentale

Perioada pandemiei a venit fără instrucțiuni, cu scenarii diferite și situații copleșitoare atât pentru părinți, cât și pentru copii, afectați în aceeași măsură. Așa cum bine știm, este extrem de important modul în care gestionăm anumite situații față de cei mici, iar conștientizarea și educarea îi ajută pe părinți să scape de pattern-urile greșite pe care le-au moștenit și să le înlocuiască cu unele sănătoase. Am stat de vorbă cu Urania Cremene, specialist în parenting, care ne-a vorbit despre schimbările emoționale aduse de pandemie în relația copil-părinte, dar și cum să restabilim sănătatea mentală.

Sănătatea mentală a copiilor, în spatele regulilor și restricțiilor

Anul 2020 a fost marcat de COVID-19 și în continuare, în 2021, este un subiect ”fierbinte”. Cât de copleșitor poate fi pentru un copil un an definit de reguli și restricții? Cum îl poate afecta pandemia din punct de vedere emoțional?

Urania Cremene: Pentru ca părinții să înțeleagă mai bine ce impact emoțional a avut această perioadă cu atât de multe încercări, aș vrea să menționez, foarte pe scurt, despre cea mai extensivă cercetare care s-a făcut la nivel de comportament uman și motivație umană. Este vorba despre Teoria Autodeterminării conform căreia fiecare ființă umană se naște cu 3 Nevoi Psihologice de Bază: Nevoia de Conectare, Nevoia de Competență și Nevoia de  Autonomie.

• Nevoia de Conectare înseamnă nevoia de a fi văzut, valorizat, respectat, iubit, apreciat, unic, important. Aceasta este prima nevoie pe care orice ființă încearcă să și-o satisfacă, încă din primele clipe de viață.
• Nevoia de Competență înseamnă nevoia de a învăța, de a ști, de a face lucruri, de a experimenta, de a fi curios. E în noi toți să vrem să facem lucruri, să învățăm, ne naștem cu această dorință de a învăța.
• Iar Nevoia de Control e despre a fi sursa propriilor tale acțiuni, e despre a face alegeri, despre deciziile pe care le iei. Chiar și de la câteva luni, copilul își manifestă această nevoie. 

Recomandări

Cele mai bune articole de îmbrăcăminte în care să dormi, conform experților

Tragica poveste a gemenei siameze care a trăit lângă sora ei moartă

Iar atunci când cele 3 Nevoi Psihologice de Bază ne sunt satisfăcute simultan, în corp se instalează așa numita stare de „well-being”, starea de bine. Ei bine, din 2020 și până în prezent, cele 3 Nevoi Psihologice de Bază le-au fost încălcate pe deplin copiilor.

Copiii nu și-au mai văzut prietenii, nu s-au mai conectat cu ei, nu au mai petrecut timp împreună. Nici măcar afară, pentru că nu doar timpul de joacă le-a fost limitat, dar unii dintre ei erau chiar reticenți la îmbrățișări sau apropieri. Deci, Nevoia de Conectare le-a fost încălcată.

Apoi, cu școlile online și cu grădinițele închise, din spatele ecranelor, nici măcar nu au putut să se conecteze la energia aceea faină pe care dascălii le-ar fi transmis-o, dacă le-ar fi predat lecțiile de la catedră, în fața întregii clase. Motiv pentru care copiilor le-a fost dificil să interacționeze și să exceleze, chiar și la materiile care le erau dragi, din spatele ecranelor reci și care nu transmit nicio emoție. Deci, iată că și Nevoia de Competență le-a fost încălcată.

Până și Nevoia de Control le-a fost pe deplin subminată, pentru că nu au mai putut decide: până la ce oră să stea afară la joacă; școală online, fie că vor, fie că nu; școală offline în grupuri mai restrânse; distanțare nu doar în supermarket, dar și în spațiile din aer liber.

Pe acest fond, în care nevoile psihologice de bază încă le sunt încălcate copiilor, se instalează mult mai multe emoții negative și frustrări, iar în unele cazuri se ajunge chiar și la crize de furie, tăvălit pe jos, ton ridicat, lacrimi, obiecte trântite sau cuvinte dureroase precum „ești o mamă rea!”. Acesta este motivul pentru care comportamentele negative ale copiilor au luat amploare.

Copiii au început să spună „Nu!” și „Nu vreau!” tot mai des. Timpul la ecrane a crescut, mai cu seamă că în ultimele luni am avut și avem de-a face cu o explozie de timp în fața ecranelor. Până și conflictele între copii s-au amplificat. Iar concluziile la care au ajuns părinții sunt: „Copilul meu are nervi!”, „Nu știu ce să mă mai fac cu el, spune NU! aproape la orice” sau chiar „Nu îl mai pot dezlipi de la ecran!”

Dar pentru părinți? La rândul lor au misiunea de a avea grijă nu doar de sănătatea lor emoțională, ci și de sănătatea celor mici.

Urania Cremene: Aici aș vrea să încep cu un exemplu vizual. Să spunem că părintele are un pahar în care strânge picături de liniște, de calm, de odihnă. Un pahar plin cu toate stările care îl ajută să fie calm și liniștit. Însă și copilul are un pahar care, atunci când are o criză de nervi, se golește instant… El nu mai are în pahar nici liniște, nici calm și nici autocontrol. Nu are nicio picătură dintre stările care îl pot ajuta să îl umple la loc. Dar îl are pe părinte. Și paharul părintelui e plin. Așa că părintele începe să îi toarne din paharul lui liniște și calm, picătură cu picătură, până când copilul se liniștește. Până când și paharul lui se umple.

Dar ce se întâmplă atunci când și paharul părintelui se golește și nu mai are de unde să toarne? Pentru că asta se întâmplă atunci când ne concentrăm doar pe copil și uităm de noi.  Dacă suntem preocupați doar să îi umplem copilului paharul, să îi fie lui bine, să nu simtă niciun fel de durere, să îl ajutăm imediat să scape de nervi și de emoțiile negative… ne golim și noi, la rândul nostru, paharele.

Picătură cu picătură, ajungem să ne secăm resursele. Și așa rămânem amândoi, atât eu, părintele, cât și copilul, fără suport emoțional. Tocmai de aceea, în primul rând, e important să ne luăm noi, părinții, timp de tihnă, de odihnă. Timp în care să umplem propriile pahare cu calm, liniște, odihnă. Pentru ca atunci când cei mici au nevoie să primească de la noi, să avem de unde să le oferim. 

Mai mult decât atât, dacă îi ajutăm pe copii să înțeleagă că în familie cu toții suntem egali și că nu doar nevoile lui contează, ci și ale mele, fie că sunt mamă sau tată, vom evita să ajungem la epuizare ori să ne confruntăm cu crize de nervi, frustrări sau nervi din partea copiilor. În al doilea rând, știu că e în mâinile noastre, ale părinților, să avem grijă de sănătatea copiilor noștri. Atât de cea emoțională, cât și de cea fizică.

Tocmai de aceea, este datoria noastră să le predăm copiilor noștri cum să facă și singuri acest lucru. Am și o mantră pe care o repet pe cât de des pot. E o mantră pe care părinții din comunitatea All About Parenting o cunosc, cu precădere, și care spune așa:

„Este corpul tău, este sănătatea ta. Tu ai cel mai bine grijă de tine!”

În acest fel, copilul înțelege că e la el, la copil, să aibă grijă de corpul în care va trăi toată viața. În fond, așa și este: trăim în același corp o viață întreagă. Și cu cât le repetăm copiilor această mantră, cu atât ei se vor comporta ca atare: „Da, eu am cel mai bine grijă de mine!”.

Și, să nu uităm, copiii învață cel mai bine din exemplul părinților, al adulților din jur. Deci e important să le fim modele, să ne vadă că ne informăm despre sănătate, că facem mișcare și ne bucurăm să facem asta, că ne hrănim sănătos și căutăm cea mai hrănitoare hrană pentru corpul nostru. Pentru că nu e suficient să le predăm teoria, trebuie să și credem în ea.

Cele 3 Nevoi Psihologice de Bază, puse în aplicare

Pentru că am menționat că una dintre misiunile părinților este de a avea grijă de sănătatea lor mentală, dar și de a copiilor lor, cum îi pot ajuta ei pe cei mici să facă față acestor schimbări?

Urania Cremene: Am vorbit anterior despre Cele 3 Nevoi Psihologice de Bază: Conectarea, Competența și Controlul. Și am subliniat despre starea de bine care se instalează în noi și în copiii noștri atunci când toate aceste nevoi sunt satisfăcute. De aceea, un copil care are Cele 3 Nevoi satisfăcute va face față mai ușor acestor schimbări, oricât de provocatoare ar fi. Așa că le recomand părinților să le satisfacă aceste nevoi copiilor zi de zi.

Pentru a începe să le satisfacem copiilor Nevoia de Conectare e important să le arătăm că îi iubim necondiționat, că suntem acolo, oricât de copleșitoare ar fi aceste vremuri și chiar să folosim afirmații precum „Sunt aici pentru tine orice ai simți, orice reacție ai avea”. 

Apoi să renunțăm la expresii de soiul „Mai vezi tu aici pe cineva care se comportă așa?” sau „Băieții nu plâng” sau „Uite, niciun copil din parc nu se smiorcăie ca tine”.

Mesajul din spatele oricărei expresii de soiul acesta e: „Fii ca ceilalți”. Iar asta nu îl va face pe copil să se simtă apreciat, valorizat, unic. Nu îl va face să simtă că el contează, ci mereu ceilalți, nicidecum el. Prin urmare, pentru a le sublinia copiilor noștri unicitatea și a-i face să se simtă valoroși, vom reformula frazele în care ne vine să îi comparăm cu ceilalți. Și dacă ne dorim să manifeste anumite comportamente, le vom spune, pur și simplu, fără să îi comparăm cu alții.

De exemplu, în loc de „Mai vezi tu aici pe cineva care se comportă așa?” vom reformula în „Uite, am venit în parc să ne jucăm și să ne simțim bine cu toții. Comportamentul tău s-ar putea să îi deranjeze pe ceilalți. Te rog să te oprești din țipat. Dacă e ceva ce te supără, sunt aici cu o îmbrățișare caldă pentru tine”.

Apoi, pentru a începe să le satisfacem copiilor Nevoia de Competență e important să îi lăsăm să experimenteze, să se murdărească, să cadă, să se ridice. Și cel mai important, să scoatem în evidență ce fac bine, și nu ce greșesc. De exemplu, să spunem că al tău copil s-a îmbrăcat singur și și-a luat bluza pe dos. Tentația părintelui e să spună: „Vai, ți-ai pus bluza pe dos”. Și nu mai observă că și-a luat pantalonii cu fermoarul în față sau că are două șosete de același fel. Prin urmare, recomand părinților să vâneze mai mult ce fac bine copiii și să se abțină să facă în locul lor imediat.

Vânați momentele în care le iese și puneți-le întrebări de soiul „Cum ai făcut?” sau ”Uite, ți-a ieșit, ai luat două șosete de același fel. Cum ai făcut asta?” E foarte important, pentru sănătatea lor morală și emoțională, să le facem copiilor vizibil întregul proces. Pentru că doar așa vor ști ce le-a ieșit și ce mai au de îmbunătățit și astfel vor avea mai multă încredere în propriile forțe, data viitoare când vor încerca din nou.

Și nu în ultimul rând, pentru a începe să le satisfacem copiilor Nevoia de Control, e important să îi lăsăm să ia decizii singuri. Sigur că sunt unele cazuri în care nu pot alege ei, cum ar fi dacă merg sau nu la grădiniță sau dacă fac școală online sau offline. Însă, dacă mergem în parc, în loc să îi îndemnăm ce să poarte, îi putem întreba: „Vrei să îți pui pantalonii galbeni sau pe cei verzi?”.

Sau în loc să le spunem „Spală-te pe mâini” și să ne trezim cu „Nu m-am murdărit!”, am putea să le spunem „Vrei să te speli singur pe mâini sau împreună cu mine?”.

Doar prin simplul fapt că le punem mintea într-o stare de alegere, le satisfacem Nevoia de Control, pentru că vor putea alege singuri. Felul în care va arăta adultul de mâine își are rădăcini în educația pe care i-o oferim azi.  Pentru că un copil care se simte unic, văzut, valorizat, respectat, care ia decizii, care face acțiuni, care învață, care simte că poate și că e sursa propriilor alegeri, face față mult mai ușor provocărilor din viața de zi cu zi.

Pentru că tu, dragă părinte, zi de zi și conștient, i-ai satisfăcut cele 3 Nevoi Psihologice de Bază.