Bullying: ce înseamnă, efecte și metode de combatere. Consecințele pot fi severe

Chiar dacă apare bullying-ul, multor copii le este frică să povestească acasă despre astfel de abuzuri, fie că au fost victime sau doar martori.
  • Publicat:
Bullying: ce înseamnă, efecte și metode de combatere. Consecințele pot fi severe

Bullying-ul este o formă de comportament agresiv în care cineva provoacă în mod intenționat și în mod repetat alte persoane răni sau disconfort. Bullying-ul poate lua forma contactului fizic, a cuvintelor sau a unor acțiuni mai subtile. În Dicționarul de Psihologie APA se spune că persoana agresată are de obicei probleme în a se apăra și nu face nimic pentru a „provoca” agresiunea.

Ce este Bullying-ul?

Bullying reprezintă o formă de abuz emoţional şi fizic, care are trei caracteristici:

  • Intenţionat – agresorul are intenţia să rănească pe cineva;
  • Repetat – aceeaşi persoană este rănită mereu;
  • Dezechilibrul de forţe – agresorul îşi alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă şi nu se poate apăra singură.

Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume şi repercusiuni ireversibile asupra adaptabilităţii copilului în societate. Cazurile de bullying implică cel puţin un agresor (bully) şi o victimă (bullied), iar, în unele cazuri, există şi martori (bystenders). Putem discuta despre bully-ing fizic, verbal, social sau cyberbulling ( bullying cibernetic).

Diferența dintre tachinare și bullying

Potrivit lui  lui Nancy Darling, Ph.D., în articolul ei „Thinking About Kids” (Psychology Today, 2010), tachinarea este un schimb social ambiguu care poate fi prietenos, neutru sau negativ, iar modul în care se realizează acest schimb depinde cu adevărat de cum reacționează persoana tachinată. Tachinarea nu implică niciodată vătămare fizică intenționată sau intimidare. În general, se face de dragul distracției.

Pe de altă parte, bullying-ul implică un dezechilibru de putere între copilul care se implică în comportamentul de hărțuire și cel care se confruntă cu un comportament de hărțuire. Comportamentul de agresiune este dăunător, intenționat și repetat (stopbullying.gov). Bullying-ul poate provoca suferințe emoționale care pot afecta toată viața.

Pe scurt, diferența dintre tachinare și bullying este că prima presupune că este făcută doar pentru amuzament, e făcută doar verbal, nu implică intimidare și nu este repetitivă. Pe când bullying-ul este intenționat, presupune un dezechilibru de forțe, poate implica amenințări și intimidare pentru a induce comportamentul de supunere, poate fi repetitiv, poate provoca anumite vătămări fizice, corporale, provoacă prejudicii emoționale grave.

Tipuri de bullying

Bullying-ul poate avea mai multe forme: bullying-ul verbal, bullying-ul fizic, cel social și cyberbulling-ul.

Bulling-ul verbal

Hărțuirea verbală sau hărțuirea cu cuvinte ofensatoare, verbală sau în scris ce implică insulte, amenințări, critici, injurii, șicanări, tachinări repetate, sarcasm, amenințări și comentarii lipsite de respect cu privire la atributele cuiva (aspect, religie, etnie, dizabilitate, orientare sexuală).  Exemplu: când un copil îi spune altuia în mod repetat că este gras.

Bullying-ul fizic

Hărțuirea fizică sau agresiunea cu intimidare fizică agresivă implică loviri repetate, lovituri cu piciorul, împiedicare, blocarea trecerii sau blocarea mâinilor, de exemplu, împingere și atingere în moduri nedorite și nepotrivite. Tot bullying fizic este și atunci când sunt distruse obiectele unui copil (caiete, ghiozdan, mâncare), gesturi obscene, încolțirea unui copil într-un grup, apropierea nedorită, încălcarea spațiului personal și nerespectarea limitelor.Exemplu: când un copil este în mod repetat împins în curtea școlii de un coleg.

Bullying-ul social

Numit și bullying relațional, acest tip de bullying presupune pe lângă împiedicarea în mod deliberat a unei persoane să se alăture sau să facă parte dintr-un grup, lansarea de bârfe și zvonuri nefondate, sabotarea repetată a acțiunilor acelui copil, crearea unui sentiment de jenă și lipsă de siguranță și punerea într-o situație stânjenitoare.

Cyberbullying-ul

Cyberbullying-ul este acel tip de bullying  care se desfășoară pe dispozitive digitale precum telefoane mobile, computere și tablete. Hărțuirea cibernetică sau electronică poate avea loc prin SMS, text și aplicații sau online în rețelele sociale, forumuri sau jocuri, unde oamenii pot vedea, participa sau partaja conținut. Hărțuirea cibernetică include trimiterea, postarea sau distribuirea de conținut negativ, dăunător, fals sau răutăcios despre altcineva. Poate include partajarea de informații personale sau private despre altcineva care provoacă jenă sau umilire publică.

„Furtul” unui cont de social media sau a identității cuiva și transmiterea de mesaje neadevărate, răuvoitoare sau denigratoare din partea acestuia.

Cele mai frecvente locuri în care apare cyberbullying-ul sunt, conform stopbulling.gov: rețele sociale (Facebook, Instagram, Snapchat și Tik Tok), mesaje text și aplicații de mesagerie pe dispozitive mobile sau tablete, mesagerie instantanee, mesagerie directă și chat online pe internet, forumuri online, camere de chat, e-mail sau comunități de jocuri online.

Mai multe despre problemele care pot apărea pe internet și care sunt pericolele pentru copii le găsiți în studiul privind utilizarea internetului de copii, realizat de Salvați copiii. 

Cine riscă să devină victima bullying-ului

Copiii care ajung să fie hărțuiți pot proveni din medii vulnerabile, din familii monoparentale sau disfuncționale, pot prezenta anumite dizabilități sau limitări.

În plus, acești copii  8 sunt percepuți ca fiind diferiți de colegii lor, ( din cauza greutății, a purtării de ochelari, au lipsuri financiare), sunt văzuți ca fiind mai slabi și că nu se pot apăra într-o confruntare directă (copiii timizi, cei lipsiți de siguranță de sine, copiii cu părinți autoritari sau prea protectori), au dezechilibre emoționale, sunt deprimați, anxioși și au o stimă de sine scăzută, nu au prieteni.

Cine riscă să devină agresor

În primul rând, copiii care sunt populari, dețin o oarecare „putere socială”, cei cărora le place să domine. Apoi, mai există și acei copii singuratici cu stimă de sine scăzută, deprimați sau anxioși.

Alți factori ce pot influența agresivitatea celor care ajung să facă bullying: sunt agresivi, frustrați, nu au înțelegere și acceptare în familie, au un model de violență în familie, au văzut în familie sau printre prieteni agresivitate față de cei mai slabi.

Nu este absolut necesar ca bullies să fie mai puternici decât copiii bullied. Raportul diferit de putere poate veni și din popularitate sau o inteligență mai crescută.

De ce apare bullying-ul?

Copiii care cresc într-un mediu sănătos, în care sunt văzuți, auziți, se simt importanți și protejați, în care sunt susținuți și în care relația dintre părinți este un armonioasă, nu ajung să devină agresori. Însă, pentru că există și medii nesănătoase, familii disfuncționale, unii copii ajung să devină agresori. De ce? Pentru a-și obține sau menține statutul în grupul de prieteni, pentru a-și păstra popularitatea și a controla grupul.

Factorii familiali sunt foarte importanți în apariția bulling-ului. Creșterea într-o familie în care există violență domestică, lipsa sprijinului și încrederii părintești, mediul conflictual și nesănătos, prezența unui părinte autoritar sau cu comportament agresiv ori reactiv, ori, dimpotrivă, creșterea într-un mediu de părinți prea îngăduitori, protectori sau neimplicați în viața copiilor lor.

Factorii emoționali ce pot contribui la apriția unor agresori au legătură cu faptul acești copii au fost ei înșiși agresați fizic sau verbal, au crescut în medii agresive, nu s-au simțit niciodată înțeleși, respectați, iubiți, nu își pot exprima, comunica sau conține propriile emoții așa că proiectează pe alții, nu știu cum să gestioneze anumite situații la școală sau în socuietate.

Factorii școlari sau comunitari sunt acei factori care au legătură cu școala sau mediul frecventate de acești copii agresori: copiii care ajung să facă bullying nu se simt integrați sau acceptați în școală sau în comunitate, iar școala sau comunitatea nu pedepsește comportamentul de tip bullying.

Semnale de alarmă ce pot indica bullying-ul

Când îți dai seama că un copil e victima bllyingului? Dar când e agresor? Părinții, dar și profesorii, pot observa anumite semnale pe care copiii le dau atunci când sunt victime sau agresori.

Copiii agresați, cei care sunt victimele bullying-ului, pot deveni mai închiși în ei, mai non-comunicativi, mai retrași. Pot apărea schimbări comportamentale, dar și anumite schimbări în apetitul alimentar: fie le scade pofta de mâncare, fie devin mai mâncăcioși. Pot acuza dureri de cap, dureri de stomac, dureri de burtă, schimbări ale tranzitului intestinal (fie constipație, fie diaree).

Copiii victime pot să aducă diverse motive pentru care nu mai vor să meargă la școală sau, înainte de a merge la școală, îi apucă starea de rău sau acuză diverse dureri (de cap, de stomac, de burtă). Își pot pierde interesul pentru școală și pot începe să ia note mai mici. Pot acuza probleme cu somnul sau chiar pot avea coșmaruri.

Un alt semn important este dorința copilului de a nu mai petrece timpul cu prietenii pe care îi avea, uneori dorința de izolare socială, de a nu mai merge la anumite evenimente la care înainte îi făcea plăcere să meargă.

Se pot observa comportamente ce indică o scădere a stimei și valorii de sine, iar, în cazurile mai grave, apar comportamentele auto distructive precum autovătămarea, fugitul de acasă sau chiar aducerea în discuție a sinuciderii.

Un prim semn pe care îl pot observa rapid părinții este când copilul vine de la școală cu diverse vânătăi, lovituri sau julituri. Sau pierde ori vine acasaă cu obiecte personale distruse (haine, telefon, bijuterii sau cărți).

Copiii agresori se pot observa mult mai ușor: sunt mai agresivi, intră ușor în conflicte verbale și fizice, au prieteni care îi agresează pe alții, sunt avertizați de profesori pentru comportamentul lor, au nota scăzută la purtare în mod frecvent, sunt copii cu un spirit al competiției foarte dezvoltat și sunt interesați de popularitatea și imaginea pe care o au în grupul de prieteni.

De ce nu vorbesc copiii despre bullying

O statistică publicată în 2018 în SUA arată că doar 20% dintre cazurile de bullying ajung să fie raportate la școală sau la poliție. Ceea ne spune multe despre faptul că elevii, copiii, în general, nu prea vorbesc despre bullying.

Motivele invocate de specialiști pentru care copiilor le e teamă să vorbească acasă, cu părinții sau la școală, cu profesorii, sunt legate de teama opiilor de a nu fi percepuți slabi sau nesiguri, dorindu-și să gestioneze în felul lor situația și să recapete controlul.

Apoi, le e teamă ca bullying-ul să nu se întețească din partea agresorului, dacă povestesc despre ce se întâmplă. Există multe situații în care cei care agresează amenință cu diverse pedepse dacă cel care e agresat va spune cuiva despre agresiune. Și, atunci, victimelor le este teamă să spună.

De multe ori, pentru că a fi victima unui bully este o exepriență umilitoare, copiii preferă să o țină pentru ei, și pentru că nu au găsit în trecut înțelegere la părinții lor și se gândesc că și de această dată vor fi judecați sau pedepsiți că au fost slabi.

Copiii agresați se pot simți izolați și pot simți că celor din jur nu le pasă sau nu sunt înțeleși și atunci renunță să spună ce pățesc.

Consecinţele bullying-ului

Prin definiţie, bullying-ul este ceva ce se repetă sistematic în viaţa unui copil, iar consecinţele sunt severe, explica psihologii.

Cele mai severe efecte pentru copilul-victimă ţin de apariţia tulburărilor din sfera anxios-depresivă, cel mai adesea aceşti copii ajung să intre într-un episod depresiv, în cazul celor mai vulnerabili, apare şi ideea de suicid, bullying-ul fiind unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru apariţia suicidului la vârsta adolescentului. O altă consecinţă este refuzul de a merge la şcoală şi, atunci, cei din jur îşi dau seama că este ceva în neregulă.

Prin urmare, pentru copilul agresat pot apărea sentimente de însingurare, de nesiguranță, schimbări în comportament, somn și apetit, pierderea interesului pentru activități și dispariția bucuriei, lipsa dorinței de a mai merge la școală. Practic, ei pot ajunge să sufere de depresie sau anxietate și, în ceea ce privește școala, chiar să renunțe la școală.

Nu trebuie neglijat nici copilul care agresează. Studiile arată că 25% dintre copiii care fac bullying evoluează către diagnostic cu tulburări de conduită la vârsta adolescenţei. Mai mult, în cazurile grave pot ajunge la dependența de alcool sau droguri în adolescență și la maturitate, se pot implica în infracțiuni împotriva proprietății (furturi, tâlhării), infracțiuni sexuale. Chiar și în lipsa acestor comportamente, pot să devină adulți care își abuzează familia, partenerul, copiii.

În ceea ce privește copiii care sunt martori ai acțiunilor de bullying, și pentru ei există consecințe emoționale puternice ce pot duce în adolescență sau la maturitate la abuz de țigări și alcool, probleme de depresie și anxietate, abandonul școlar.

Cum prevenim bullying-ul

Părinții, educatorii, profesorii, toți cei care au un rol în creșterea și îngrijirea copiilor, ar trebui să le vorbească celor mici despre bullying, să îi ajute să înțeleagă ce presupune acest comportament, să îi facă pe copii să înțeleagă că este inacceptabil acest comportament și cum se pot feri de bullying.

A le fi aproape copiilor, fără să îi judecăm – ca părinți sau profesori – fără să îi pedepsim, ci pur și simplu să le ascultăm punctul de vedere, a le oferi afecțiune și atenție, a-i face să se simtă valoroși, a le crea un mediu de siguranță, un spațiu în care să poată să crească și să se dezvolte, a le vorbi despre limite și a le respecta noi înșine, este cea mai importantă modalitate de a preveni ca cei cărora le-am dat viață – sau le suntem profesori – să devină victime sau abuzatori.

Copiii au nevoie de iubire, armonie și un spațiu sigur. Să nu uităm că noi, părinții și profesorii, le suntem modele și așa cum îi tratăm noi pe alții, așa îi vor trata și ei. Atâta timp cât au aceste lucruri, ei nici nu vor deveni agresori, și nici nu vor permite să fie agresați.

Stima de sine și bullying-ul

Stima de sine este strâns legată de fenomenul de bullying. Ea reprezintă valoarea pe care și-o oferă copiii, ceea ce cred despre ei, dar și cum se văd în relație cu ceilalți. Cei care au o stimă de sine redusă, nu au o încredere prea mare în forțele proprii.

Unii dintre copiii care sunt agresori, au un astfel de comportamente deoarece au o stimă de sine scăzută. Cu toate acestea, este important de reținut că nu toți copiii care sunt agresori au o stimă de sine scăzută. Unii recurg la comportamente de bullying pentru imagine și statut în grupul de prieteni.

Mai mult, stima de sine scăzută poate fi un factor din cauza căruia copilul poate deveni mai ușor victimă a bullying-ului. Per a contrario, cei cu o stimă de sine ridicată sunt capabili să facă față bullying-ului și să-și înfrunte agresorii.

Cum poți ajuta un copil care este victima bullying-ului

Mai întâi, încearcă să creezi încredere între tine și copilul tău, astfel încât să îți spună dacă se întâmplă ceva de acest gen. Poartă discuții deschise cu copilul tău despre ce anume a făcut la școală, cum s-a simțit, care sunt relațiile lui cu ceilalți, dacă a văzut ceva care l-a deranjat azi la școală, dacă au fost copii care au strigat, s-au bătut sau au avut orice fel de conflict. Astfel, te asiguri că poți afla din timp dacă cel mic este agresat la școală.

În cazul în care copilul vine și spune că a fost victima unei agresiuni, e important să-l asculți și, în niciun caz, nu-i spune copilului să ignore bullingul, nu-l certa că a fost agresat, nu-i spune că sigur a fost și vina lui.

Care trebuie să fie atitudinea părintelui când copilul se confruntă cu o situație de bullying, conform www.scolifarabulling.ro?

  • Ia în serios plângerile copilului cu privire la comportamentele de hărțuire de la școală. Copiilor le este adesea teamă sau rușine să spună că sunt hărțuiți la școală, așa că, atunci când o fac, este important să fie crezuți și luați în serios.
  • Copiii se vor descurca singuri, credem adesea. În realitate, au nevoie de cineva care să le fie alături, să îi sprijine și să îi înțeleagă.
  • Oferă copilului oportunități să vorbească despre bullying. Profită de orice moment informal din timpul zilei – când urmăriți ceva la televizor, ascultați muzică, vă jucați sau vă plimbați în parc.
  • Fii atent(ă) la semnele care ar putea indica faptul că un copil este victimă a bullying-ului.
  • Anunță școala de îndată ce suspectezi că este victimă a bullying-ului. Odată informate, cadrele didactice ar putea monitoriza mai atent comportamentele copiilor și ar putea lua măsurile necesare pentru a le garanta siguranța. Consilierul sau psihologul școlar ar putea, de asemenea, să ajute copilul sau să vă refere către un serviciu de specializat de asistență psihologică.

Bullying-ul în rândul copiilor din România

Potrivit unui studiu realizat de Fundaţia „Salvaţi Copiii” România în 2016, în şcolile româneşti, trei din 10 copii sunt ameninţaţi cu bătaia de către colegi şi unul din patru copii a fost umilit în faţa colegilor.
Ce ne-a surprins este numărul mare de elevi, aproximativ 70%, care au spus că au fost măcar o dată martorii unei situaţii de hărţuire în clasa lor, dar şi în grupul lor de prieteni, ceea ce ne arată că bullyingul nu vizează doar grupuri largi sau necunoscute de copii, ci apar şi în acele grupuri în care ne aşteptăm ca relaţiile de prietenie şi cooperare să fie strânse”, a declarat psihoterapeutul Diana Stănculean.

În urma studiului, s-a constat că bullying nu înseamnă numai un comportament agresiv în viaţa reală a copiilor, ci şi în cea virtuală. Astfel, peste 60% dintre elevi au mărturisit că s-au întâlnit în mediul virtual cu mesaje, care i-au umilit sau care i-au rănit.

Psihologii sunt de părere că primul factor care conduce la un astfel de comportament este legat de mediul familiar şi de ceea ce copiii văd acasă, la părinţi. Ca urmare a acestui lucru, şase din 10 copii cresc cu o formă de violenţă fizică sau emoţională.

Cercetarea făcută de către organizaţie a urmărit modul de reacţie al copiilor şi al părinţilor cu privire la fenomenul de bullying. Au fost vizate diferitele tipuri de manifestări asociate cu acest comportament, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violenţa fizică.

„Ne creştem copiii cu palma la fund, cu etichete puse în frunte. Dacă ne uităm în istoricul copiilor care fac bullying, cât şi în cel al victimelor de bullying, vom găsi aproape întotdeauna un background familiar complicat, violenţă fizică explicită sau sunt martori ai unor relaţii violente între părinţi. Al doilea factor major ţine de şcoală şi de faptul că în şcolile din România, la nivel de programă şcolară, nu avem conţinuturi şi atitudini pedagogice, care să îi ajute pe copii să dezvolte relaţii de cooperare, de empatie. Şcoala românească are ca valoare principală competivitatea şi ierarhia şi în mică măsură încurajează toleranţa între copii şi astfel, comportamentele de bullying apar cu foarte mare uşurinţă”, a adăugat psihoterapeutul.

 

http://preventingbullying.promoteprevent.org

www.apa.org

www.salvaticopiii.ro

www.mayoclinichealthsystem.org

https://www.stopbullying.gov/

www.parents.com

 

 

Urmărește CSID.ro pe Google News
Bianca Poptean - Psiholog
Am scris peste 10 ani pentru Ce se întâmplă doctore, timp în care am realizat sute de articole, interviuri cu medici și specialiști în diverse domenii, materiale video, conferințe și emisiuni live. Mai mult, sunt mamă a doi băieți minunați care mi-au oferit ocazia să văd lumea prin ...
citește mai mult
Recomandare video
Biorezonanța Asyra: cum funcționează și ce beneficii are