Analize medicale recomandate femeilor care nu rămân gravide

Îţi doreşti un bebe dar momentul se lasă aşteptat? Atunci ar fi cazul să dai o fuga la cabinetul medicului ginecolog, pentru investigaţii amănunţite. Dr. Andreas Vythoulkas, specialist obstetric-ginecologie la Clinica MEDSANA, ne spune care sunt testele necesare pentru descoperi sursa infertilităţii.
Autor: Paula Rotaru
Analize medicale recomandate femeilor care nu rămân gravide

Îţi doreşti un bebe dar momentul se lasă aşteptat?

Atunci ar fi cazul să dai o fuga la cabinetul medicului ginecolog, pentru investigaţii amănunţite.

Desigur, tratamentele sunt personalizate în funcţie de rezultatele obţinute în urma analizelor.

De asemenea, de multe ori poate fi vorba despre o combinaţie de factori care te împiedică să rămâi însărcinată, motiv pentru care este nevoie de o abordare individuală.

Însă, la modul general, o femeie în perioada fertilă (până în 35 de ani) care nu reuşeşte să rămână gravidă prin contact neprotejat după un an de încercări este sfătuită să meargă la specialist, pentru un set de analize care să lămurească exact cauzele acestei infertilităţi temporare.

În cazul femeilor care au depăşit vârsta de 35 de ani, semnele de întrebare ar trebui să apară la cel mult o jumătate de an de încercări nereuşite în a rămâne însărcinată.

Dr. Andreas Vythoulkas, specialist obstetric-ginecologie la Clinica MEDSANA, ne spune care sunt testele necesare pentru descoperi sursa infertilităţii.

Important de precizat este că, fiind vorba despre infertilitate, implicit  vorbim despre un cuplu. Prima  analiză recomandată este, de fapt, cea pentru partener, şi anume spermograma şi spermocultura – o procedură deloc invazivă, prin care  ne putem da seama de problemele masculine de infertilitate.

Aşadar, iată care sunt analizele recomandate în primă fază, pentru a sesiza eventualele nereguli cu organismul femeii.

1. Profilul hormonal (AMH rezerva ovariană, FSH, LH, prolactina, progesteron, estradiol) şi markerii endocrini (TSH, t3 şi ft4) – scopul acestor analize este observarea dezechilibrelor hormonale, a anumitor afecţiuni tiroidiene care să determine infertilitate, dar şi pentru a determina rezerva ovariană a pacientei. Un AMH peste 2, coroborat cu vârsta, înseamnă o rezervă bună, deci şanse mai mari de a rămâne însărcinată.

2. Ecografia transvaginală, necesară pentru a vedea starea uterului. Multe dintre probleme vin din eşecurile de implantare, de aceea este important ca uterul să fie curat, să nu existe fibroame sau alte chisturi, nu prezintă malformaţii, are dimensiunile normale, nu este septat şi nici nu are sinechii (sindromul Asherman). Tot cu ajutorul ecografiei transvaginale se poate urmări şi starea ovarelor. În cazul ovarelor micropolichistice, este nevoie de o monitorizare ecografică de câteva luni, pentru a se observa dacă pacienta ovulează. Dacă nu se întâmplă acest lucru, este logic că sarcina nu apare din cauza acestui impediment, care poate fi rezolvat prin administrarea de pastile menite să stimuleze ovulaţia.

3. Analiză de sânge CA 125, recomandată, de asemenea, pentru a clarifica starea ovarelor.

4. Dacă toate cele de mai sus au fost efectuate iar sarcina tot întârzie să apară, este recomandată o histerosalpingografie, o analiză specială care arată starea trompelor uterine. Acestea pot fi înfundate şi din acest motiv este imposibilă apariţia sarcinii. Această analiză în sine poate ajuta la desfundarea trompelor uterine şi obţinerea ulterioară a unei sarcini.

Desigur, acestea sunt doar analize premergătoare unui lung şir de teste genetice, în cazul în care sarcina este un obiectiv greu de realizat.

Trebuie ţinut cont de faptul că recomandările sunt diferite, în funcţie de istoricul pacientei. Mai exact, ceva anume se recomandă pentru femeile care nu au reuşit să rămână însărcinate niciodată, şi altceva este indicat pentru cele care au rămas însărcinate, dar au pierdut sarcina prin avorturi recurente. În cazul femeilor care nu reuşesc să ţină sarcina este foarte important un screening de trombofilie.
Trombofilia
este o afecţiune ereditară sau dobândită, caracterizată prin apariţia cheagurilor de sânge, ce pot duce la declanşarea infertilităţii prin avorturi recurente, preeclampsia sau chiar naşterea unui copil mort.