Ce obiecte ciudate înghit animalele de companie şi când ne adresăm medicului veterinar

Animalele de companie înghit tot felul de ciudăţenii, de la oase, pietre şi mingi, până la sticlă, jucării de plastic şi sâmburi. Este important să mergeţi la medicul veterinar în astfel de cazuri, ca să nu apară complicaţii!
03.06.2020 | Redactia CSID

Oase

Foarte mulţi proprietari de căţei încă mai cred că oasele ar trebui să facă parte din alimentaţia lor şi dau cu bună ştiinţă atât oase de pui, vită sau porc, motivând tot felul de folclorisme. Nu ar fi o problemă atunci când dai oase doar câinelui tău, dar cunosc multe situaţii când oasele în loc să fie puse în coşul de gunoi sunt aruncate de pe balcon sau împrăştiate prin parcuri, persoanele care fac acest lucru motivând iubirea pentru patrupezi.

Adevărul e că oasele nu au nicio valoare nutritivă pentru bietele animale, oseina nefiind o proteină greu digerabilă. Într-adevăr, au un rol important pentru curăţarea dinţilor, dar şi aici trebuie avută mare atenţie.

Recomand ca oasele să fie de vită şi foarte mari, ca să nu poată fi înghiţite, administrate în stare crudă, fără a fi fierte, cu ceva carne şi cartilagii pe ele, iar după ce au terminat de ros carnea şi cartilagiile şi osul rămâne curat, acesta trebuie luat şi aruncat.

În video de mai jos este Buster, un biet căţel de 8 luni care a înfulecat o bucată de carne de pui încinsă pe grătar, cu tot cu os. Un caz extrem de complicat!

Dacă facem o paralelă şi ne uităm la animalele sălbatice, vedem că după ce prada a fost vânată şi participă la „ospăţ” toate carnasierele, în ordinea ierarhică, de la lei la hiene, rămâne acel schelet cu toate oasele golite de carne, fără ca oasele să fie atinse.

Cele mai multe probleme pe care le pot cauza oasele sunt blocajele la nivel esofagian, care într-adevăr sunt cea mai mare complicaţie pe care o poate genera un corp străin. Zona este foarte dificil de abordat chirurgical, esofagul fiind un organ care trece prin apropierea inimii şi a plămânilor, loc unde de altfel se blochează şi oasele.

În video de mai jos este Bianca, pisicuţa British Shorthair care a crezut că oasele de pui sunt mai gustoase decât pliculeţele cu hrană umedă. Însă unul dintre osişoare i-a rămas blocat în esofag, motiv pentru care părinţii ei au adus-o de urgenţă la noi. Operaţia reuşită, pacient fericit!

Când ne întâlnim cu astfel de situaţii, timpul de la momentul blocajului şi până ajungem la medicul veterinar este foarte important – cu cât osul stă mai mult în esofag, cu atât misiunea de a fi îndepărtat este şi mai grea, iar riscul de a perfora esofagul şi de a se produce mediastinita creşte de la o oră la alta.

Prima investigaţie care ar trebui efectuată este radiografia, prin care se va confirma prezenţa corpului străin, iar mai apoi indicaţia „gold standard” pentru astfel de corpi străini ar fi esofagoscopia intervenţională (endoscopia) cu rol de a mobiliza osul atât către stomac sau de a fi extras prin cavitatea bucală. Dacă osul va fi împins în stomac, acesta va fi înmuiat de sucul gastric şi va efectua întregul pasaj digestiv.

În cazul oaselor care au ajuns în stomac sau în intestin, ele de cele mai multe ori pot produce indigestii, constipaţii, iar tratamentul în 99% din cazuri este conservativ.

Oasele trecute de esofag şi ajunse în stomac nu sunt considerate corpi străini şi nu fac obiectul vreunei intervenţii chirurgicale sau endoscopice, doar în cazul în care cantitatea de oase ingerată este foarte mare sau oasele sunt foarte mari şi pot produce leziuni la nivelul peretelui gastric.