Violenţa asupra copiilor români – psiholog Ioana Niţă Amarandei explică ce soluţii sunt pentru a o preveni

Românii (încă) îşi bat copiii. Aşa au văzut şi au păţit la rândul lor în familiile din care provin. Acest obicei barbar nu ţine locul educaţiei şi dăunează grav
Violenţa asupra copiilor români – psiholog Ioana Niţă Amarandei explică ce soluţii sunt pentru a o preveni
Psiholog Ioana Niţă Amarandei explică ce soluţii sunt pentru a preveni violenţa asupra copiilor români

Românii au memorie scurtă. După ce au fost zguduiţi de dramele ce au curprins toată ţara, situaţii în care au fost omorâţi copii – unii în bătaie la propriu. Fiecare s-a întors la viaţa şi problemele şi bucuriile lui. Însă, cu ce lecţie de viaţă trecem peste aceste tragedii? Ce învăţăm? Cum evităm? Cum ne calmăm? Am stat de vorbă despre acest subiect cu psiholog Ioana Niţă Amarandei, specializat în psihologie şcolară şi psihologie clinică.

CSÎD: Ce soluţii sunt pentru a preveni situaţii precum cea a copilului de 9 ani omorât în bătaie de mamă, caz ce a zguduit România în 2019?

Psiholog Ioana Niţă Amarandei:
În opinia mea, acest incident  ţine de poziţionarea geografică şi  este necesară pledarea pentru dezvoltarea/adaptarea unor programe de intervenţie validate ştiinţific, în acord cu specificul contextului cultural, dar şi cu resursele umane şi materiale disponibile. Astfel, de exemplu, dacă un program de intervenţie înregistrează rezultate foarte bune într-o societate de tip individualist, există o mare probabilitate ca situaţia să nu fie aceeaşi într-o societate colectivistă, pentru că dacă în primul caz „legăturile dintre indivizi sunt mai slabe: se aşteaptă de la fiecare persoană să aibă grijă de ea însăşi şi de rudele imediate.
În versiunea identitară colectivistă găsim societăţile în care, încă de la naştere, oamenii sînt integraţi în grupuri puternic coezive, configurate adesea în reţelele familiilor extinse (cu unchi, mătuşi şi bunici) care continuă să-i protejeze. Prin urmare, ceea ce în societăţile individualiste semnifică suport specializat, în cele de tip colectivist ar putea să însemne violarea spaţiului intim, şi implicit, atragerea ruşinii asupra familiei.

Programe suport pentru sprijinul copiilor victime ale violenţei în familie

CSÎD: Aţi atins un punct sensibil. Poţi fi acuzat că violezi intimitatea familiei atunci când vrei să atragi atenţia asupra violenţelor ce se petrec într-o familie. Ce este de făcut?

Psiholog Ioana Niţă Amarandei: În consecinţă, se instituie necesitatea abordării şi implementării programelor de prevenţie şi suport pentru copiii victime ale violenţei şi familiile acestora în acord cu valorile şi tradiţiile culturii respective.

CSÎD: Ne puteţi da mai multe detalii?

Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Aceste programe  asigură o abordare a problematicii din perspectiva domeniului sănătăţii publice, caracterizat prin accentul pus pe rolul şi importanţa prevenţiei, abordare interdisciplinară a problemelor şi promovarea acţiunii colective ca modalitate optimă de soluţionare a acestora, intervenţie ce asigură accesul pe scară largă la informaţii privind parentalitatea şi identificarea, respectiv accesarea surselor de suport pentru şi de către părinţi,  organizarea şi susţinerea unor seminarii centrate pe dezvoltarea abilităţilor parentale, sau în furnizarea unei sesiuni de consiliere de scurtă durată familiilor care se confruntă cu diferite probleme privind asumarea rolului de părinte şi creşterea copiilor, sesiuni de intervenţii centrate pe familie care implică explorarea unei varietăţi de situaţii cu care părinţii se pot confrunta la un moment dat, servicii intensive furnizate în sesiuni individuale sau de grup familiilor care au copii cu probleme comportamentale specifice, solicitarea unor sesiuni suplimentare de către părinţii care doresc aprofundarea intervenţiei.

Relaţie armonioasă între copil şi părinte

CSÎD: Unde pot avea lor astfel de cursuri?
Psiholog Ioana Niţă Amarandei:
Aceste activităţi de cultivare a  abilităţilor parentale şi a creşterii încrederii părinţilor cu privire la utilizarea acestora în creşterea şi educarea propriilor copii poate fi implementat la domiciliul beneficiarilor, în instituţiile de protecţie a copilului sau în instituţiile de învăţământ, şi se adresează unei largi categorii de beneficiari: preşcolari, adolescenţi, copii cu probleme comportamentale, copii diagnosticaţi cu ADHD sau copiilor care prezintă deficienţe de dezvoltare şi familiilor în care există cazuri de abuz şi neglijare. Obiectivele profilactice ţintesc dezvoltarea unei relaţii armonioase părinte-copil, susţinerea părinţilor în învăţarea şi utilizarea constantă a practicilor eficiente de creştere a copilului, precum şi îmbunătăţirea abilităţii de rezolvare de probleme şi a celor de comunicare atât în interiorul familiei, cât şi cu cadrele didactice.

Pauzele pot fi revelatoare pentru părinţi – acţionează corect în situaţia respectivă?

CSÎD: Ce le recomandaţi părinţilor pentru a nu ajunge la capătul răbdării?

Psiholog Ioana Niţă Amarandei: Recomand un time out. A te opri puţin şi a verifica ce tip de interpretare acordă mintea ta, ca părinte, comportamentului manifestat de copil. Este raţional, corect faţă de mine, copil şi ceilalţi felul în care am evaluat/interpretat/atribuit?