Andrada Tache, psiholog român în Germania: ”De ce nemţii nu îşi bat copiii”

România este o ţară arhaică cu bune şi cu rele. Cele rele înseamnă şi violenţa fizică şi violenţa psihică asupra copiilor şi femeilor. Iată ce putem schimba.
Andrada Tache, psiholog român în Germania: ”De ce nemţii nu îşi bat copiii”
Andrada Tache, psiholog român în Germania: ”De ce nemţii nu îşi bat copiii”, foto arhiva personală

Deşi mulţi părinţi sau bunici nu recunosc, în România încă se bat copiii atunci când nu sunt cuminţi. Bătaia nu este ruptă din Rai şi unde dă mama/tata/bunicii nu creşte nimic bun. Doar frustrare, lipsa de încredere în sine şi posibil comportament violent. Şi totuşi mulţi români adoptă modele de educaţie inspirate din alte culturi. Iată ce metode şi tactici aplică (în general) părinţii germani atunci când copiii nu sunt cuminţi. Am stat de vorbă despre acest subiect cu Andrada Tache care are experienţa ca specialist în psihologie în România dar şi în Germania. Ea este şi mamă a două feţiţe pe care le creşte în Germania.


CSÎD: Ce metode de pedeapsă aplică nemţii atunci când copiii nu sunt cuminţi?

Psiholog Andrada Tache: Având multe cunoştinţe în materie de psihologia copilului, dar şi multe centre de consiliere gratuită pentru familii, ori pur şi simplu multe şedinţe de informare cu psihoterapeuţi (lucru la fel de banal în Germania precum mâncatul sau băutul, au în asigurarea de sănătate şedinţe de psihoterapie), nemţii aleg să dea copiilor o educaţie bazată pe un sistem de consecinţe şi întăriri de comportament şi nu bazat pe pedepse ori pe ameninţări/frică.

Discuţia calmă cu copilul, primul pas către corectarea situaţiei

CSÎD: Concret, cum temperează copiii atunci când micuţii au comportamente exagerate?
Psiholog Andrada Tache:
Cu alte cuvinte, dacă un copil manifestă un comportament nedorit la locul de joacă de exemplu, jocul lui ia o pauză. Apoi părintele discută cu copilul, separat, ce s-a petrecut. Identifică împreună emoţiile trăite şi soluţiile posibile de a rezolva problema. Părintele îi arată copilului consecinţele directe ale acţiunilor lui, adică are ocazia să vadă ce pierde după ce a reacţionat greşit şi să îi pară rău pentru ce a făcut. Apoi îi oferă mai multe opţiuni de a repara greşeala şi alternative acceptabile de a obţine ce îşi dorea, de fapt. Şi i se oferă încurajări, laude (recompense de tot felul) după ce copilul a îndreptat singur greşeala. Iar dacă nu a reuşit să o îndrepte, suportă consecinţele, cum ar fi opritul jocului.

Copilul este o persoană distinctă

CSÎD: Este adevărat că nu auzi părinţii nemţi că le spun copiilor ”M-ai făcut de ruşine, de exemplu?” 
Psiholog Andrada Tache:
Important este şi că, întotdeauna, părintele neamţ va vedea dezvoltarea copilului său ca fiind separată de nevoile lui ca părinte. 
Nu o să auzi de la un neamţ vorbe de şantaj emoţional, gen: „Mă faci de ruşine/de râs.”, de umilinţă: „Nu eşti bun de nimic! Mă aduci la disperare!” sau de etichetare: „Habar nu ai să te porţi! De ce loveşti? De ce eşti rău?” sau fraze crunte pe care le auzim atât de des pe plaiurile mioritice. 

CSÎD: Cumva, noi părinţii români ne asumăm şi succesul dar şi eşecul copiilor….
Psiholog Andrada Tache:
Părintele neamţ face foarte clar distincţia între persoana sa şi persoana copilului său şi este foarte conştient că micuţul din faţa lui este un om complet diferit de el, aflat la un stadiu diferit de dezvoltare a creierului şi cu nevoie în consecinţă.
Mai mult, în Germania părinţii nu se identifică cu greşelile copilului său şi, astfel, îl poate ajuta fără să îl încarce cu aşteptările lui de părinte.

Cel mai nou articol Video: