Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta XVI

Uite o intrebare care imi vine in minte cand si cand: daca as lucra la restaurantul tip fast-food, nu dau nume, in care mi-am intalnit cele mai multe dintre kilogramele de care nu m-am despartit nici acum, la ce greutate de trei cifre as ajunge? Si oare cat de tare ar trebui sa modifice, in timp, patronul localului usa de la intrare ca sa incap si eu?

Sunt la regim si, asemeni personajelor din desene animate, am pe umarul stang un dracusor care seamana cu o savarina, iar pe cel drept un bol cu seminte de in, ovaz si secara, cu chip de inger.

Primul imi spune sa-l las incolo de articol si sa dau ra­pid o comanda de pizza – blat pufos, mare (cea mai mare) cu extra-toppinguri sinuci­ga­se si cateva prajituri sau chiar mai bine, un tort.

Recomandări

5 mituri despre dieta fără gluten și adevărul din spatele lor

Adevărul despre apa minerală! Mihaela Bilic dezminte miturile

Al doilea, sa-mi vad de scris pentru ca oricum abia am mancat cereale cu alu­ne crude si cu tarate. E a 4-a saptamana de dieta, iar tenta­tia culinara a ametit de cand imi da tarcoale. Suntem cunostinte vechi. Stie ca ma tin tare o vreme, dar tot ii cedez odata si odata.

Pun pariu ca nu a uitat rasunatorul succesul din 2007: eram o slabanoaga de 52-53 de kilograme pana la concediu.

Ademenirea, pofta, napasta, nemernica, spuneti-i cum vreti, m-a urmarit pana la Roma, a complotat cu ita­lie­nii, a strecurat in meniuri delicii ca­re m-au vrajit, apoi s-a tinut du­pa mine si prin Praga ori Viena pana s-a ales praful si de silueta mea, si de gar­de­ro­ba abia innoita la dimensiuni mici si niciodata de atunci si pana in ziua de azi purtata.

I-am zis tentatiei asteia ca cine va rade la urma, va rade mai bine, dar momentan am doar un zambet trist.

Si nu ne duce pre noi in ispita culinara si ne izbaveste de meniul viclean…

Saratele pline de chimen, pufarine roz si verzi, ciocolatele cu Scufita Rosie sau Vana­to­rul pe ambalaj, precum cele din copilarie, carnati neaparat de porc prajiti intr-o mare de ulei, cartofi pai si mai multi ca oricand (3 portii, pentru 3 tigai) si dulciuri cu minimum 8 straturi de crema (de fapt, o lada din aia frigorifica din care au in cofetarii.

Mi le-am dorit pe toate in ultimele 30 de zile. Insa am ramas la somon si cereale inte­grale. Multumesc, multu­mesc, dar opriti-va din aplaudat ca sa va spun cum am rezistat. Poftele astea apar mai abitir cand stomacul e mai lipit de scaun. Vin pe nepusa masa, la pro­priu.

Ne luam cu treaba, uitam sa mancam si cand ne dam sea­ma ca ne roade parca nu mai avem rabdare sa facem rost de ceva light. Lupul cu foa­mea lui devenita expresie e nimic pe langa noi in acel moment. Iar mancarea sanatoa­sa nu ne e mereu la inde­ma­na ca cealalta.

E mult mai simplu asadar, sa ne infigem in pri­mul aliment gras sau prajit, iesit in cale. Si atunci, ca sa va ti­neti tari asigurati-va ca nu intrati intr-o astfel de criza alimentara si ca aveti macar ceva gustare usoara la voi pana ajun­geti la o portie ca lumea. 

Ganditi-va de multe ori si infulecati… niciodata

Cand tentatia se prinde ca o pacaliti ataca intr-un mod mi­selesc. Nu mai vine doar cand va e foame, ci taman cand sun­teti cu burta plina si o sa auziti cel mai probabil voci care vor spune ceva de genul „Dar nu­mai o viata ai, de ce sa nu o gusti”?

Si in acest caz va tre­buie un barbat ca al meu, dar nu cred ca se mai gasesc, care sa va sustina si sa nu ma­nan­ce taman atunci langa voi ceva interzis, va trebuie un ragaz de 5-10 minute in care sa va ganditi „ce cas­tig si ce pierd daca devorez asta si ailalta”, va trebuie un somn bun si va garantez ca dimi­nea­ta veti vrea din nou musli cu iaurt degresat.

O alta voce va va zice de data asta „Doar ai ajuns pana aici, de ce sa dai cu piciorul pentru o prajeala sau o zahariseala?”. Pe ea ar trebui sa o ascultati! 

Studii despre „FOOD TEMPTATION“

O cercetare sustine ca tentatia culinara poate fi benefica in­tr-o dieta pentru ca ii ajuta pe cei la regim sa isi dezvolte pu­terea de a rezista. Daca traim cu alimentele interzise in casa, vo­inta ne va fi mai mare. Altfel, daca le vedem ocazional nu le vom putea rezista.

Nu e primul studiu care ne spune sa ne facem frati cu dusmanul. Altul arata ca femeile care au incercat sa nu se mai gandeasca la ciocolata au mancat apoi cu 50% mai multa decat cele care au fost incurajate sa vorbeasca despre poftele lor. Eu nu cred insa ca putem generaliza, doar suntem diferiti.

Ce va spuneam ca merge la mine poate nu merge in cazul vostru, dar „mestecarea“ poftei cred ca functioneaza la toti – daca nu te repezi imediat in frigider si te gandesti putin la consecinte sunt sanse mari sa te razgandesti. Va doresc sa scapati de imen­sele tentatii tip XXL si sa ajungeti la marimea XS inaintea mea.

Citeste si Jurnalul unei pofticioase mereu la dieta XV
                  Mananca, iubeste, hraneste-te, iubeste-te