Adevărul despre sarea de mare. Cât de diferită este față de sarea de masă

Principalele diferențe dintre sarea de mare și sarea de masă sunt în gustul, textura și prelucrarea lor.

Sarea de masă este sarea albă granulată întâlnită în majoritatea salinelor. Sarea de masă este extrasă de obicei din zăcăminte subterane și este procesată pentru a elimina alte minerale. Sarea de masă este de obicei fortificată cu iod, care este important pentru sănătatea tiroidei.

Sarea de mare este un termen general pentru sarea produsă prin evaporarea apei oceanului sau a apei din lacurile cu apă sărată. Este mai puțin procesată decât sarea de masă și păstrează urme de minerale. Aceste minerale adaugă savoare și culoare produsului. Sarea de mare este disponibilă sub formă de boabe fine sau cristale.

Recomandări

5 moduri uimitoare în care citricele îți pot îmbunătăți sănătatea inimii, memoria și imunitatea

Cele 10 super-alimente care te vor ține sănătos tot anul. 8 dintre ele pot fi mâncate…

Sarea de mare este adesea promovată ca fiind mai sănătoasă decât sarea de masă. Dar sarea de mare și sarea de masă au aceeași valoare nutritivă de bază. Ele conțin cantități comparabile de sodiu în greutate, potrivit WebMD.

Indiferent de tipul de sare pe care îl alegi, fă-o cu moderație! Ghidurile dietetice recomandă limitarea sodiului la mai puțin de 2.300 de miligrame pe zi. Asta înseamnă cât o linguriță de sare de masă.

Sarea grunjoasă vs sarea fină

Sarea grunjoasă, nerafinată este cea care se extrage direct din zăcăminte şi care, pe lângă clorura de sodiu, conţine alte 80 de micro şi macroelemente, printre care magneziul, calciul şi iodul, care îi conferă proprietăţi unice şi un gust inconfundabil. Aspectul nu este unul tocmai plăcut, însă calităţile sale te vor face să îl depăşeşti.

În schimb, sarea de masă, fină şi extrafină, care se găseşte pe rafturile tuturor supermarketurilor, se prezintă sub forma unui praf de culoare albă, super-prelucrat şi procesat chimic. Acest tip de sare este obţinut în urma unui proces de recristalizare artificială a sării geme şi măcinare până la granulaţia dorită. Procesul sărăceşte însă sarea de toate mineralele şi oligomineralele.

În plus, pentru a evita întărirea sării, mulţi producători folosesc un antiaglomerant numit E535 (ferocianură de sodiu) şi E536 (ferocianură de potasiu). Aceste cianhidre, la temperaturi mari de 80 de grade Celsius (n.n. – când gătim tocăniţe sau ciorbe) se descompun şi se transformă, împreună cu potasiul eliberat, în…cianură!