Ciocolata, o poveste despre sănătate

Arborii de cacao, care ne furnizează cacaua şi ciocolata, îşi au originea în zone din America Centrală şi de Sud. Se consideră că poporul olmec a cultivat cacao în calitate de plantă domestică pe coasta Golfului Mexic acum în jur de 3.500 de ani, iar lingviştii sugerează că denumirea de cacao derivă din cuvântul „kakawa”, provenit din limbajul mixe-zoquean vorbit la acea vreme.
Ciocolata, o poveste despre sănătate

Arborii de cacao, care ne furnizează cacaua şi ciocolata, îşi au originea în zone din America Centrală şi de Sud.

Se consideră că poporul olmec a cultivat cacao în calitate de plantă domestică pe coasta Golfului Mexic acum în jur de 3.500 de ani, iar lingviştii sugerează că denumirea de cacao derivă din cuvântul „kakawa”, provenit din limbajul mixe-zoquean vorbit la acea vreme.

 

Arborele de cacao a fost numit „Theobroma cacao” – care înseamnă „hrana zeilor” – de către naturalistul suedez Linnaeus în secolul al XVII-lea.

Gustul natural amar al boabelor de cacao se datorează prezenţei teobrominei, un alcaloid cu o structură similară cafeinei şi care deţine proprietăţi comparabile – este atât un stimulent, cât şi un diuretic.

Cum a devenit ciocolata mai puţin sănătoasă

Pe măsură ce ciocolata şi-a croit un drum descendent prin păturile sociale, modificările din procesele de fabricare şi mecanizarea din ce în ce mai intensivă au însemnat că ciocolata a devenit mai ieftină şi mai convenabil de făcut ca băutură; producătorii de ciocolată din mai multe ţări au descoperit totodată modalităţi de producere a „ciocolatei de mâncat” – o mare noutate în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Boabele de cacao reprezintă una dintre cele mai bogate surse de procianidine, însă producţia modernă de ciocolată a evouluat pâna la un punct în care aceste substanţe chimice naturale, care conferă o stare bună de sănătate, sunt în mare parte eliminate din produsul final.

Ciocolata, o poveste despre sănătate

Efectul antioxidant al flavonoizilor, ca şi al flavanolilor care se găsesc în ciocolată, este bine documentat, însă efectul specific al anumitor flavanoli esenţiali – procianidinele – asupra sănătăţii vaselor de sânge este un domeniu de studiu mai recent.

În 2003, profesorul Norman Hollenberg şi colega sa, Naomi Fisher, au publicat un studiu care demonstra că ciocolata bogată în flavanoli cauza vasodilataţia endotelio-dependentă (relaxarea benefică şi lărgirea vaselor de sânge) la voluntarii sănătoşi.

În acest studiu, au fost consumaţi 920ml de cacao în fiecare zi timp de patru zile; aceasta a reprezentat o doză zilnică de aproximativ 760 mg de procianidine şi a rezultat în efecte pronunţate asupra funcţiilor vasculare.

Într-un studiu ulterior, Fisher şi Hollenberg au raportat că răspunsul vascular era mai pronunţat la persoanele de peste 50 de ani decât la cele mai tinere. Este, în general, acceptat faptul că efectele vasodilatatoare ale endoteliului se reduc odată cu vârsta, iar acest studiu sugerează că un consum ridicat de procianidine ar putea îmbunătăţi funcţiile vasculare la persoanele de peste 50 de ani.

Alte studii au demonstrat beneficiile consumului de ciocolată în cazul pacienţilor care suferă de dereglări ale tensiunii arteriale, probleme ale colesterolului LDL sau sensibilitatea la insulină.

În 2006, studiul Zutphen Elderly Study, desfăşurat în Olanda, a sugerat, de asemenea, că un consum de ciocolată poate fi benefic la vârstele mai înaintate. Acest stiudiu, care a ţinut sub observaţie 470 de bărbaţi pe o durată de 15 ani, a descoperit că cei care consumat în medie 4,2g de cacao pe zi înregistrau cu 45-50% mai puţine decese decât cei care nu consumau produse din ciocolată.

Aceste beneficii s-ar putea datora flavonoizilor din ciocolată, însă alte aspecte ale dietei în grupul mai longeviv este posibil să fi avut contribuţia lor, de vreme ce membrii acestuia au avut, de asemenea, tendinţa să mănânce mai puţină carne şi mai multe fructe şi legume.

Sursa: „Dieta cu vin”, Roger Corder