Sindromul de detresă respiratorie a adultului poate fi definit ca o forma speciala de edem pulmonar acut necardiogen, care asociaza multiple suferinte organice din cauza unui proces inflamator difuz.
Exista doua forme de pentru acest sindrom: de origine pulmonara sau extrapulmonara in functie de factorul patogenetic implicat.
Tabloul clinic este acut, sever, pacientii prezentand dispnee severa (senzatie de sufocare), cianoza (coloratie albastra-vinetie a tegumentelor si mucoaselor din cauza oxigenarii proaste a sangelui) si hipoxemie (scaderea cantitatii de oxigen din sangele arterial).
Stabilirea diagnosticului presupune coroborarea datelor:
– anamnestice (istoric sugestiv- traumatism, transfuzii sange, septicemie, etc)
– clinice (pacient intens dispneic, cianotic)
– radiologice- radiografia toracica evidentiaza infiltrate alveolare difuze, bilateral
de laborator: gazometrie arteriala care pune in evidenta hipoxemia
Avand in vedere severitatea bolii, tratamentul reprezinta o urgenta, pacientii fiind tratati pe sectia de terapie intensiva, pentru a putea fi monitorizate functiile vitale (cardiaca, respiratorie, renala, nutritionala). Tratamentul are doua obiective importante: rezolvarea cauzei declansatoare si sustinerea functiilor vitale in perioada critica a afectiunii.
Gold-standardul de tratament in SDRA este reprezentat de ventilatia mecanica care are rolul de a asigura schimburile gazoase la nivelul plamanului. De asemenea, trebuie avut in vedere si tratamentul cauzal- antibioticoterapie in infectii, rezolvarea leziunilor traumatice, a intoxicatiilor, etc.
Mortalitatea in SDRA este cuprinsa intre 30-40%, fiind una dintre cele mai letale afectiuni pulmonare. Marea majoritate a pacientilor mor in primele 48-72 ore de la diagnostic din cauza afectiunii de baza (trauma, sepsis), numai 15% murind ulterior din cauza insuficientei respiratorii netratabile. Mortalitatea este influentata de o serie de factori de risc : politraumatisme, sepsis sever, pacient varstnic, alte comorbiditati, ventilatie mecanica prelungita.
Evolutia bolii poate fi grevata de aparitia complicatiilor pulmonare: embolii pulmonare, fibroza pulmonara sau extrapulmonare: insuficienta renala acuta, aritmii cardiace, distensie gastrica, anemie, insuficienta hepatica, malnutritie.
De asemenea, pot aparea o serie de complicatii legate de ventilatia mecanica- barotrauma, volutrauma, atelectrauma, biotrauma, pneumonia asociata de ventilator (cu mortalitate foarte ridicata, cuprinsa intre 24-76%).
Profilaxia presupune aplicarea unor masuri prin care sa scada riscul de aparitie a SDRA, de exemplu: prevenirea sepsisului, imbunatatirea tehnicilor chirurgicale, diagnosticul precoce.
Dupa cum am amintit anterior, boala fiind de gravitate extrema, se trateaza in sectia de terapie intensiva, insa in majoritatea cazurilor este necesara o colaborare interdisciplinara- ATI-ist, pneumolog, infectionist, chirurg, radiolog.