Hidronefroza congenitală: simptome, tratament

Hidronefroza congenitală: simptome, tratament

Hidronefroza congenitală poate fi depistată la făt încă din primul trimestru de sarcină. Statisticile arată că 1% din feţii de sex masculin şi 0,5% din cei de sex feminin sunt depistaţi cu această tulburare renală, care nu este asociată cu alte anomalii ale altor organe.

Hidronefroza constă, pe scurt, în dilatarea anormală a rinichilor sau umplerea excesivă a acestora cu urină. Această tulburare poate afecta fie un rinichi, fie pe ambii, iar vindecarea are loc de la sine în aproximativ jumătate din cazuri.

Cea mai frecventă cauză a hidronefrozei congenitale este obstrucţia tractului urinar, urmată de refluxul urinar de la vezică la rinichi. Rareori, hidronefroza congenitală poate fi cauzată de dezvoltarea incompletă a ureterelor.

Deşi nu este necesar, de regulă, un tratament, medicul ar putea recomanda testele prenatale periodice cu ultrasunete, pentru a monitoriza starea fătului. Majoritatea copiilor diagnosticaţi cu hidronefroză congenitală se vindecă la scurt timp după naştere sau chiar dinainte ca aceştia să se nască, iar intervenţia chirurgicală este rareori o opţiune de tratament, la care se recurge doar în cazurile severe.

Cauze

Hidronefroza poate fi o consecinţă a unui blocaj la nivelul tractului urinar sau a refluxului de urină – reflux vezicouretral (circulaţia anormală a urinei de la vezica urinară la rinichi). De asemenea, poate fi cauzată de întârzierea în dezvoltare a rinichilor.

Blocajul fluxului urinar şi dilataţia căilor urinare pot fi cauzate de stenoza joncţiunii dintre ureter şi pelvisul renal. Alte cauze ale hidronefrozei pot fi: defectele congenitale, cum ar fi sindromul de valvă posterioară, dezvoltarea incompletă a musculaturii ureterelor sau prezenţa chisturilor la rinichi.

Cu toate acestea, mai mult de jumătate din cazurile de hidronefroză nu au o cauză bine definită.

Hidronefroza congenitală: simptome

Nou-născuţii şi sugarii cu hidronefroză congenitală nu prezintă, de regulă simptome, însă copiii mai mari pot avea unele manifestări, precum durere abdominală sau pe părţile laterale ale trunchiului ori hematuria (sânge în urină).

Uneori, hidronefroza poate duce la infecţii urinare, care se pot manifesta prin:

  • Nevoia urgentă de a urina
  • Durere în timpul urinării
  • Urina tulbure sau urât mirositoare
  • Dureri lombare
  • Febră
  • Senzaţie de greaţă
  • Vărsături

Diagnostic

Hidronefroza poate fi suspectată pe baza rezultatelor oferite de un test de rutină cu ultrasunete după a zecea săptămână de sarcină. Astfel de teste sunt realizate periodic, pentru a monitoriza starea de sănătate a fătului şi pentru a depista eventuale obstrucţii ce determină acumularea de urină la nivelul rinichilor. Dar un astfel de test nu poate stabili cu precizie diagnosticul de hidronefroză.

Prin urmare, după naştere, pentru confirmarea diagnosticului, medicul poate solicita: ecografie cu contrast intravezical, ultrasonografie intravenoasă, scanare CT sau IRM, scintigrafie sau cistografie micţională.

În funcţie de severitatea simptomelor şi de rezultatele oferite de analize, medicul urolog va decide care este cea mai bună variantă terapeutică.

Hidronefroza congenitală: tratament

De cele mai multe ori, hidronefroza congenitală nu necesită tratament, deoarece simptomele trec de la sine, mai ales în forme uşoare sau moderate. Totuşi, sunt necesare controale medicale regulate şi teste imagistice (ecografii) care pot indica starea de funcţionare a rinichilor. Uneori pot fi administrate antibiotice după naştere, pentru a preveni apariţia infecţiilor urinare.

Se va apela la intervenţie chirugicală doar în cazuri severe, când blocajul la nivelul căilor urinare împiedică funcţionarea corectă a rinichilor sau favorizează apariţia complicaţiilor. O astfel de intervenţie este pieloplastia robotică, o metodă minim invazivă care elimină un blocaj care apare la nivelul joncţiunii pielo-uretrale. Rata de succes în cazul acestei intervenţii este de 95%.

În cele mai grave situaţii, când viaţa fătului este pusă în pericol din cauza unei malformaţii sau a unui blocaj la nivelul rinichilor, se va plasa un tub de drenaj în vezica urinară a fătului, pentru a reduce presiunea şi inflamaţia asupra rinichilor şi a elimina excesul de urină.

Există însă şi cazuri în care formele grave de hidronefroză netratate pot favoriza apariţia insuficienţei renale sau a altor complicaţii, mai ales dacă sunt afectaţi ambii rinichi. De aceea, este important ca această afecţiune să fie atent monitorizată şi evaluată, astfel încât să se intervină prompt în cazul în care este necesar.

Autor: Paula Rotaru

Sursechoc.org, emedicine.medscape.comchildrenshospital.orgupstate.edustlouischildrens.org

Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza. S.C. Gandul Media Network S.R.L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel. CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.
Vezi toate medicamentele in ordine alfabetica