Peptidul C

Informatii generale

Peptidul C (connecting peptide – formula moleculara C112H179N35O46) este alcatuit dintr-un lant de 31 aminoacizi cu o greutate moleculara de aproximativ 3021 daltoni si reprezinta portiunea mijlocie a moleculei de proinsulina1. In procesul de biosinteza a insulinei, peptidul C rezulta din clivajul proteolitic al moleculei precursoare proinsulina si este stocat in granulele secretorii ale complexului Golgi din celulele beta ale pancreasului.

Insulina si peptidul C sunt secretati in cantitati equimolare si intra in circulatie prin vena porta3;4. In ficat cel putin 50% din insulina se leaga de receptori si initiaza actiunile specifice hepatice si apoi este degradata5. Moleculele de insulina ce trec pasajul hepatic ajung in marea circulatie unde se leaga de receptorii periferici ai insulinei. Spre deosebire de insulina, peptidul C nu sufera degradare hepatica, nici periferica, dar este indepartat de catre rinichi, cu o fractiune excretata nemodificata in urina. De aceea peptidul C are un timp de injumatatire mai lung decat insulina (30-35 minute fata de 5-10 minute) si raportul molar dintre insulina circulanta si peptidul C circulant este <1. De asemenea nivelurile sale sunt mai putin fluctuante decat cele ale insulinei.

Pana nu demult, peptidul C era privit doar ca parametru de laborator, dar studii recente au demonstrat ca are propriul sau profil de activitate, mai ales asupra celulelor endoteliale si a sintezei de oxid nitric (NO), important pentru microcirculatia normala4.

Recomandari pentru determinarea peptidului C
-evaluarea pacientilor cu hipoglicemii à jeun;
-determinarea secretiei reziduale a pancreasului la diabeticii insulino-dependenti, mai ales in faza de introducere a insulinei;
-suspiciune de rezistenta la insulina;
-diferentierea diabetului de tip I si de tip II1;2;4.

Recoltarea

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate – minim 7 ore)1.

Specimen recoltat – sange venos1.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator1.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C1.

Volum proba – minim 0.5 mL ser1.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat1.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 24 ore la 2-8°C; 1 luna la -20°C; nu decongelati/recongelati1.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metoda – imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)1.

Valori de referinta – 1.1-4.4 ng/mL (0.37-1.47 nmol/L)

Factori de conversie  ng/mLx 0.33333=nmol/L ;  nmol/Lx 3.0=ng/mL1.

Interpretarea rezultatelor

Pacientii cu neoplasme secretoare de insulina au niveluri ridicate de insulina endogena si peptid C; din contra, pacientii cu hipoglicemie factitia au niveluri scazute de peptid C in prezenta nivelului crescut de insulina serica (exogena).
In cazul unei tolerante scazute la glucoza, o crestere a peptidului C in timpul testului de toleranta la glucoza orienteaza spre insulinorezistenta.

Diferentierea intre diabetul de tip I si de tip II se face prin determinarea simultana a glucozei si peptidului C la testul oral de toleranta la glucoza. Concentratiile de peptid C sunt scazute la tipul I si normale/crescute la tipul II. Importanta este diferentierea dintre diabetul de tip I latent sau tardiv autoimun (LADA), care prezinta concentratii scazute de autoanticorpi specifici, de diabetul de tip II1;2;4.

Limite si interferente

Nivelurile de peptid C sunt crescute la pacientii cu insuficienta renala cronica.

In evaluarea hipoglicemiei, determinarea insulinei si a peptidului C nu sunt utile daca glucoza serica este mai mare de 60 mg/dL.
• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:
– tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu1.