(P) Atenție la afecțiunile care pot apărea la nivelul sistemului cardiovascular

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Sistemul circulator, cunoscut și sub denumirea de sistem cardiovascular, reprezintă o rețea complexă și vitală de transport pe distanțe lungi a organismului uman, care are rolul de a asigura distribuția continuă a oxigenului și a substanțelor nutritive către toate celulele, și de a menține în același timp echilibrul intern al corpului prin colectarea dioxidului de carbon și a deșeurilor metabolice pentru a le direcționa spre organele de excreție în vederea eliminării lor.

Din ce este format sistemul circulator

Sistemul circulator funcționează ca un circuit închis, format din trei elemente principale: inima, vasele de sânge și fluidul de transport (sângele).

Inima este un organ muscular cavitar, de mărimea unui pumn, situat în piept. Ea funcționează ca o pompă dublă, sau ca un motor muscular central ce pompează neîncetat sângele. Inima este împărțită în patru camere: două atrii (camerele de sus, care primesc sângele care se întoarce la inimă) și doi ventriculi (camerele de jos, cu pereți musculari groși, care pompează sângele afară din inimă).

Recomandări

(P) Cum să aplici corect masca de păr pentru rezultate vizibile?

(P) Căderea părului cauze frecvente și soluții naturale

Vasele de sânge reprezintă o rețea de tuburi elastice care măsoară, în total, aproape 100.000 de kilometri dacă ar fi puse cap la cap, prin care circulă sângele. Acestea se împart în trei categorii principale:

• arterele – sunt vase groase și elastice care transportă sângele de la inimă spre țesuturi; majoritatea transportă sânge bogat în oxigen (cu excepția arterei pulmonare)
• capilarele – sunt cele mai mici și mai subțiri vase (au grosimea unei singure celule); la nivelul lor se produce schimbul efectiv de oxigen, nutrienți și deșeuri între sânge și celule
• venele – sunt vasele care readuc sângele la inimă; acestea au valve speciale (supape) care împiedică sângele să curgă înapoi și îl ajută să urce împotriva gravitației

Sângele este țesutul lichid care transportă totul. El este alcătuit, în proporție de aproximativ 55%, din plasmă (un lichid gălbui, format în principal din apă, săruri, proteine și nutrienți), iar restul sunt elemente figurate (celule) precum hematii, leucocite, trombocite și altele.

Importanța sistemului circulator pentru organism – funcții

La baza sa, sistemul circulator este un sistem complex de transport, responsabil cu menținerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului). Rolul său principal este de a pompa și direcționa sângele în tot corpul, deoarece, într-un organism alcătuit din zeci de trilioane de celule, difuzia simplă a substanțelor nu ar putea asigura supraviețuirea.

Importanța sa capitală reiese din faptul că nicio celulă, de la neuronii creierului până la celulele musculare de la nivelul picioarelor, nu poate funcționa în izolare, și toate depind secundă de secundă de fluxul continuu și neîntrerupt de sânge pe care inima îl propulsează în corp.

Principala și cea mai cunoscută funcție a sistemului cardiovascular este cea de nutriție și oxigenare a țesuturilor. Prin intermediul arterelor și al capilarelor fine, sistemul circulator livrează către fiecare celulă oxigenul preluat de la plămâni și substanțele nutritive extrase în urma procesului de digestie. Acest aport constant reprezintă practic combustibilul necesar pentru producerea de energie. În lipsa acestui serviciu de aprovizionare prompt, celulele ar intra rapid într-un proces de necroză, fapt care demonstrează că sistemul circulator este, în esență, cel care susține viața în fiecare colț al organismului.

Foarte importantă este funcția sa de epurare și eliminare a deșeurilor metabolice. Activitatea celulară generează permanent substanțe toxice și dioxid de carbon care, dacă s-ar acumula, ar otrăvi organismul. Sistemul circulator preia rolul unui sistem de salubritate intern, colectează aceste reziduuri și le transportă către organele specializate în filtrare și excreție. Dioxidul de carbon este direcționat către plămâni pentru a fi expirat, în timp ce alte deșeuri sunt conduse către rinichi și ficat pentru a fi procesate și eliminate, și astfel se asigură o curățenie internă permanentă, absolut necesară pentru menținerea homeostaziei.

Sistemul cardiovascular are și funcție de protecție, deoarece prin el circulă elementele sistemului imunitar. Atunci când corpul este atacat de virusuri, bacterii sau alți agenți patogeni, globulele albe și anticorpii folosesc rețeaua de vase de sânge pentru a ajunge în timp record direct la locul infecției. Fără această capacitate de mobilizare rapidă a forțelor de apărare, organismul ar fi complet vulnerabil în fața bolilor. Tot în sfera protecției intră și procesul de coagulare, realizat cu ajutorul trombocitelor, care intervin imediat în cazul unei leziuni vasculare pentru a opri hemoragia și a iniția vindecarea țesutului.

Importanța sistemului circulator se extinde și asupra capacității organismului de a comunica și de a se adapta la mediu. El reprezintă un canal de comunicare chimică prin care hormonii secretați de glande sunt transportați la organele țintă, și astfel reglează procese diverse, de la creștere până la răspunsul la stres.

Nu în ultimul rând, acest sistem acționează ca un termostat biologic prin capacitatea vaselor de sânge de a se dilata sau contracta. Sângele redistribuie căldura generată de organele interne către suprafața pielii sau o reține în interior, pentru a menține o temperatură corporală constantă.

Ce afecțiuni pot apărea la nivelul sistemului circulator

Sistemul circulator, în ciuda rezistenței și adaptabilității sale remarcabile, este predispus la o gamă largă de afecțiuni, determinate, de obicei, de o combinație între factori genetici, îmbătrânire și stilul de viață. Aceste patologii pot afecta inima, vasele de sânge sau compoziția sângelui, și au repercusiuni asupra întregului organism.

Ateroscleroza

Ateroscleroza este o afecțiune cronică a arterelor și reprezintă punctul de plecare pentru majoritatea problemelor cardiovasculare majore. Ea se caracterizează prin acumularea progresivă de grăsimi, colesterol, calciu și resturi celulare pe peretele interior al arterelor mari și medii, cu formarea așa-numitelor plăci de aterom. Cu timpul, aceste depuneri duc la pierderea elasticității vaselor și la îngustarea canalului prin care curge sângele.

Pericolul major al aterosclerozei constă în caracterul ei asimptomatic. Ea se dezvoltă de-a lungul zecilor de ani fără a provoca simptome evidente, până în momentul în care fluxul de sânge către un organ vital este sever restricționat sau când o placă de aterom se fisurează și formează un cheag care blochează complet artera.

Hipertensiunea arterială

Dacă ateroscleroza modifică structura vaselor, hipertensiunea arterială reprezintă o problemă de dinamică și presiune, ce se definește prin creșterea persistentă și anormală a forței pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali.

Relația dintre hipertensiune și ateroscleroză este una de feedback negativ: presiunea ridicată produce micro-leziuni în pereții arterelor, facilitând depunerea grăsimilor (ateroscleroza), în timp ce arterele rigidizate de ateroscleroză își pierd elasticitatea și cresc și mai mult presiunea sângelui.

Netratată, hipertensiunea forțează inima să depună un efort uriaș pentru a pompa sângele, ceea ce duce la îngroșarea și slăbirea mușchiului cardiac, și crește semnificativ riscul de accident vascular cerebral și atac de cord.

Angina pectorală

Atunci când ateroscleroza și hipertensiunea afectează direct arterele coronare (cele care au rolul exclusiv de a hrăni și oxigena mușchiul inimii) se instalează ischemia miocardică, a cărei manifestare clinică principală este angina pectorală.

Angina nu este o boală de sine stătătoare, ci un simptom dureros, un semnal de alarmă prin care inima anunță că nu primește destul oxigen. Ea se manifestă sub forma unei senzații de presiune, arsură sau strânsoare în piept, care poate iradia spre umărul, brațul stâng sau gât.

De regulă, angina pectorală se declanșează la efort fizic sau stres emoțional, momente în care inima bate mai repede și cere mai mult oxigen, dar arterele îngustate nu pot asigura debitul necesar. Deși durerea cedează de obicei la repaus, ea avertizează asupra unui risc iminent de infarct miocardic.

Aritmie

Aritmiile reprezintă tulburări ale sistemului electric care coordonează bătăile inimii. În mod normal, inima se contractă ritmic și regulat, însă o inimă afectată de hipertensiune sau privată parțial de oxigen poate dezvolta defecțiuni ale acestui circuit electric.

Aritmiile se pot manifesta prin bătăi mult prea rapide (tahicardie), prea lente (bradicardie) sau complet haotice și neregulate, așa cum este cazul fibrilației atriale. Dincolo de senzația neplăcută de palpitații, amețeală sau leșin, aritmiile severe pot afecta grav capacitatea inimii de a pompa sânge eficient către creier și restul corpului, iar unele forme pot favoriza stagnarea sângelui în camerele cardiace și formarea de cheaguri, ceea ce crește riscul de AVC.

Cheaguri de sânge

Cheagul de sânge, sau trombul, este cauza principală a marilor accidente vasculare.

În mod normal, capacitatea sângelui de a se închega este un mecanism de supraviețuire salvator care oprește sângerarea în cazul unei răni. însă, când un cheag se formează în interiorul unui vas de sânge intact, procesul devine patologic. Acest fenomen, numit tromboză, apare de obicei acolo unde pereții vaselor sunt deja deteriorați de depunerile de grăsime (ateroscleroză) sau unde sângele circulă prea lent (cum se întâmplă în venele picioarelor în timpul imobilizării prelungite).

Pericolul maxim apare atunci când un astfel de cheag blochează local o arteră vitală sau când se desprinde și călătorește prin fluxul sangvin, transformându-se într-o bombă cu ceas gata să explodeze în inimă, creier sau plămâni.

Atac de cord

Atunci când un cheag de sânge blochează complet una dintre arterele coronare (cele care alimentează direct mușchiul cardiac) se produce atacul de cord. Țesutul cardiac începe să moară în doar câteva minute atunci când este privat de oxigen și nutrienți,

Atacul de cord sau infarctul miocardic se manifestă de regulă prin durere violentă, ca o gheară sau o greutate strivitoare în centrul pieptului, care poate radia spre brațul stâng, gât sau mandibulă, și poate fi deseori însoțit de respirație greoaie, transpirații reci și o senzație iminentă de moarte.

În cazul atacului de cord, timpul înseamnă mușchi cardiac salvat: cu cât se intervine mai rapid medical pentru dizolvarea sau îndepărtarea cheagului, cu atât cresc șansele de supraviețuire și de recuperare a funcției inimii.

Accident vascular cerebral

Dacă atacul de cord reprezintă prăbușirea alimentării inimii, accidentul vascular cerebral (AVC) reprezintă echivalentul său la nivelul creierului. Un AVC apare atunci când fluxul de sânge către o regiune a creierului este întrerupt, fie prin blocarea unei artere de către un cheag de sânge (AVC ischemic, responsabil pentru majoritatea cazurilor), fie prin ruperea unui vas de sânge slăbit care provoacă o hemoragie internă (AVC hemoragic).

Lipsite de oxigen, celulele cerebrale din zona afectată încep să moară cu o viteză uluitoare (milioane de neuroni pe minut), ceea ce duce la pierderea bruscă a unor funcții controlate de acea parte a creierului.

Simptomele unui AVC includ paralizia parțială a feței (gura căzută pe o parte), slăbiciune sau amorțeală bruscă în braț sau picior și dificultăți majore de vorbire sau de înțelegere.

Ca și în cazul infarctului, recunoașterea imediată a semnelor este critică pentru prevenirea unor dizabilități permanente sau a decesului.

Alte afecțiuni

Sistemul circulator poate fi afectat și de alte patologii care, deși au o evoluție mai lentă, pot pregăti terenul pentru marile catastrofe vasculare sau pot afecta grav calitatea vieții, precum:

• insuficiența cardiacă – apare atunci când inima devine prea slăbită sau prea rigidă pentru a mai pompa cantitatea de sânge necesară organismului; provoacă oboseală cronică și acumulare de lichid în plămâni sau picioare
• valvulopatiile – afectează supapele (valvele) inimii, care fie nu se mai deschid complet (stenoză), îngreunând trecerea sângelui, fie nu se mai închid etanș (insuficiență), permițând sângelui să curgă înapoi
• anevrismele – sunt dilatări anormale, ca niște saci, în peretele unei artere slăbite (frecvent la nivelul aortei sau în creier); ruperea unui anevrism provoacă hemoragii interne masive, de multe ori fatale
• boala venoasă cronică (varicele) – afectează venele, în special pe cele de la picioare; valvele venoase se deteriorează, sângele stagnează sub efectul gravitației, iar venele se dilată, devin dureroase și inestetice
• tromboza venoasă profundă – reprezintă formarea unui cheag de sânge într-o venă profundă, de regulă la picioare; pericolul major apare dacă acest cheag se desprinde și ajunge la plămâni, unde poate provoca embolie pulmonară, o urgență medicală extremă
• anemia – înseamnă scăderea numărului de globule roșii sau a cantității de hemoglobină, ceea ce reduce capacitatea sângelui de a transporta oxigenul; poate provoca paloare, oboseală și dificultăți respiratorii
• leucemia – este un tip de cancer al sângelui caracterizat prin producția necontrolată și anormală de globule albe în măduva osoasă, care ajung să sufoce celulele sănătoase

Când ar trebui să consulți un specialist

Consultarea unui medic în ceea ce privește sistemul circulator se împarte în două categorii principale: urgențe medicale majore (unde fiecare secundă contează și trebuie sunat imediat la 112) și semne de alarmă cronice (care necesită o programare la cardiolog sau medicul de familie cât mai curând).

În categoria situațiilor de maximă urgență, unde fiecare secundă contează și se impune apelarea imediată a numărului 112, se înscriu simptomele specifice unui atac de cord sau unui accident vascular cerebral. Pentru inimă, semnalul major este durerea sau presiunea violentă în centrul pieptului, descrisă adesea ca o menghină sau o greutate strivitoare care durează mai mult de câteva minute și care poate radia spre brațul stâng, gât, mandibulă sau spate, frecvent însoțită de o lipsă acută de aer, transpirații reci și stări severe de greață sau amețeală. Atunci când pericolul vizează creierul, manifestările unui accident vascular cerebral apar brusc și pot fi recunoscute prin asimetria feței, slăbiciunea sau amorțeala unui singur braț care cade involuntar, precum și prin dificultatea majoră de a vorbi coerent sau de a înțelege cuvintele celor din jur.

În afara acestor crize acute, există o serie de simptome care nu necesită apelarea serviciilor de urgență, dar care avertizează că aparatul circulator suferă și trebuie evaluat în cel mai scurt timp de către un medic. Printre acestea se numără palpitațiile frecvente, caracterizate prin senzația că inima bate neregulat, face pauze sau sare din piept, precum și o oboseală extremă și nejustificată la eforturi fizice anterior banale. De asemenea, acumularea de lichid care duce la umflarea gleznelor și a picioarelor spre seară, episoadele de leșin sau amețelile severe la ridicarea în picioare, dar și durerile sau crampele musculare la nivelul gambelor care apar în timpul mersului și cedează doar la repaus, reprezintă indicii clare ale unor disfuncții vasculare sau cardiace.

Prevenția este cea mai bună armă împotriva bolilor cardiovasculare, deoarece afecțiuni precum hipertensiunea sau colesterolul mărit nu dor. Din acest motiv, persoanele care au depășit vârsta de patruzeci de ani, cele care au în familie rude apropiate ce au suferit de boli cardiace timpurii, precum și indivizii care prezintă factori de risc majori cum ar fi diabetul, fumatul sau sedentarismul, ar trebui să efectueze controale de rutină periodice care includ analize de sânge și electrocardiograme, chiar și în absența totală a simptomelor. În cardiologie este întotdeauna mai sigur să previi sau să investighezi o alarmă falsă decât să ignori un semnal discret al corpului.