Saskia Reeves-Priestley lucrează ca profesoară pentru copii cu nevoi educaționale speciale. În afara serviciului, este pasionată de fotbal și joacă pe postul de portar de patru ori pe săptămână.
În ziua incidentului, tânăra se afla la locul de muncă atunci când a început să se simtă rău. A avut amețeli puternice, greață, palpitații și o senzație intensă de căldură, după care și-a pierdut cunoștința.
Investigațiile efectuate ulterior au evidențiat un nivel extrem de scăzut al vitaminei D. Descoperirea a surprins-o, mai ales că stilul său de viață activ o făcea să creadă că nu are probleme de sănătate.
Vitamina D este esențială pentru absorbția calciului și menținerea sănătății oaselor și mușchilor. Problema este că nivelurile scăzute nu provoacă întotdeauna simptome ușor de recunoscut.
Unele persoane pot prezenta oboseală persistentă, slăbiciune musculară sau dureri osoase și articulare. Altele nu observă nicio modificare evidentă.
Medicul endocrinolog pediatru Suma Uday avertizează că deficitul poate rămâne nediagnosticat mult timp, deoarece manifestările sunt adesea nespecifice.
În formele severe și prelungite, lipsa vitaminei D poate determina osteomalacie la adulți, afecțiune caracterizată prin mineralizarea insuficientă a oaselor.
La copii, deficitul sever poate provoca rahitism.
Datele din National Diet and Nutrition Survey, colectate în perioada 2019–2023, arată că nivelurile scăzute ale vitaminei D reprezintă o problemă importantă în Regatul Unit.
Aproximativ 23% dintre adolescenții cu vârste între 11 și 18 ani prezentau concentrații sanguine sub 25 nmol/L. În rândul adulților cu vârste între 19 și 64 de ani, proporția era de aproximativ 18%.
Aceste valori nu înseamnă că toate persoanele afectate prezintă simptome, ci indică un nivel asociat cu un risc crescut pentru sănătatea osoasă.
Experții avertizează că problema poate persista din adolescență până la maturitate.
Organismul produce vitamina D atunci când pielea este expusă radiațiilor ultraviolete B din lumina solară. Totuși, activitatea fizică regulată nu garantează un nivel adecvat al vitaminei.
Persoanele care petrec mult timp în interior, cele cu pielea mai închisă la culoare și cele care își acoperă majoritatea suprafeței corpului pot avea un risc mai mare de deficit.
Producția vitaminei D este influențată și de anotimp, latitudine și vârstă. Anumite afecțiuni digestive, hepatice sau renale pot contribui, de asemenea, la apariția carenței.
Protejarea pielii împotriva radiațiilor ultraviolete rămâne importantă. Expunerea excesivă la soare nu este o metodă recomandată pentru tratarea deficitului.
Nivelul vitaminei D poate fi verificat printr-o analiză de sânge numită 25-OH vitamina D. În România, ghidul Ministerului Sănătății clasifică valorile sub 10 ng/mL drept deficit sever.
Analiza nu este necesară periodic pentru toate persoanele sănătoase, dar poate fi recomandată celor cu simptome sugestive sau factori de risc.
Vitamina D se găsește în peștele gras, gălbenușul de ou și anumite alimente fortificate. În sezonul rece, unele persoane pot avea nevoie și de suplimente.
Dozele trebuie însă adaptate situației individuale, deoarece administrarea excesivă poate provoca hipercalcemie și afectare renală.
După descoperirea deficitului, Saskia a început să ia suplimente de vitamina D. În prezent, a revenit la antrenamentele de fotbal.
Un alt caz relatat de presa britanică este cel al unei studente de 21 de ani, Amaka Osu, care a ajuns la spital după un episod de tremurături și tulburări de vedere. Și în cazul ei, investigațiile au identificat un deficit de vitamina D.
Cele două experiențe arată că un deficit important poate exista inclusiv la persoane tinere și active. Totuși, simptome precum leșinul, palpitațiile sau tulburările de vedere nu trebuie atribuite automat lipsei unei vitamine, ci investigate medical.
Conținut editorial asistat de inteligența artificială.