(P) Prima feministă din istorie apare în „Odiseea”! Circe transforma bărbații în porci, își alegea singură amanții și l-a ținut pe Ulise un an în patul ei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cu aproape 3.000 de ani înainte ca feminismul să devină o mișcare socială, Homer descria în „Odiseea” o femeie care nu asculta de niciun bărbat, trăia după propriile reguli și avea puterea de a-i transforma pe cei care îi treceau pragul în animale. Numele ei era Circe, iar povestea sa poate fi citită astăzi ca portretul unei prime feministe a literaturii: independentă, seducătoare, temută și stăpână pe propriile dorințe. Vrăjitoarea l-a primit pe Ulise în patul ei, a petrecut un an alături de eroul grec și a demonstrat că, în lumea zeilor și a războinicilor, o femeie putea deține întreaga putere.

Prima feministă din istorie? Circe conducea singură o insulă și nu dădea socoteală niciunui bărbat

Într-o lume antică în care regii conduceau cetățile, războinicii plecau la luptă, iar femeile erau adesea prezentate în roluri domestice, Circe reprezenta o apariție neobișnuită. Fiica lui Helios, zeul Soarelui, și a oceanidei Perse, ea era o divinitate cu puteri magice extraordinare, care trăia pe insula Aiaia, departe de autoritatea vreunui soț sau rege. Avea propriul palat, propriile slujitoare și capacitatea de a hotărî soarta celor care îi intrau în casă. Nu aștepta să fie salvată, nu avea nevoie de un protector și nu părea interesată să respecte regulile lumii masculine.

Povestea apare în cântul X al „Odiseei”, epopeea lui Homer care deschide colecția „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera. Volumul urmărește încercările lui Ulise de a reveni în Itaca după războiul troian, iar întâlnirea cu Circe este unul dintre episoadele în care eroul descoperă că forța și curajul nu sunt suficiente pentru a supraviețui.

Recomandări

Studiul care a uimit cercetătorii! Cine are un risc cu până la 85% mai mare de…

Un val de aer polar va lovi România în următoarele patru săptămâni. Urmează frig năprasnic, furtuni…

Dintr-o perspectivă contemporană, Circe poate fi privită drept o figură timpurie a emancipării feminine, chiar dacă termenul „feminism” avea să apară mult mai târziu. Nu vorbim despre o activistă care cerea drepturi egale, ci despre un personaj mitologic ce întruchipa independența și puterea unei femei într-o societate dominată de bărbați. Iar această putere putea deveni înfricoșătoare.

Homer o prezintă într-un palat de piatră, ascuns printre păduri, unde își petrece timpul țesând și cântând. În jurul locuinței se plimbau lei și lupi îmblânziți prin vrăji, animale care îi întâmpinau pe vizitatori asemenea unor câini domestici. Nimic nu era însă atât de nevinovat pe cât părea.

Îi invita la masă, îi îmbăta și îi transforma în porci. Bărbații rămâneau conștienți de umilința lor

Când corabia lui Ulise ajunge pe insula Aiaia, eroul trimite un grup de oameni să cerceteze locul. Aceștia descoperă palatul lui Circe și aud o femeie cântând în timp ce țese. Vrăjitoarea îi invită înăuntru și le oferă un ospăț. Un singur bărbat, Euriloh, bănuiește pericolul și rămâne afară.

În „Odiseea”, disponibilă în colecția „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera, scena este mult mai crudă decât imaginea populară a unei vrăjitoare care transformă oamenii în animale. Circe nu le ia doar înfățișarea, ci și libertatea, lăsându-le conștiința intactă.

Circe le pregătește o băutură din vin de Pramnos, brânză, făină de orz și miere, în care adaugă substanțe fermecate. Amestecul este menit să-i facă să-și uite patria. După ce bărbații beau, zeița îi atinge cu bagheta și îi transformă în porci, apoi îi închide în cotețe.

Cel mai tulburător detaliu este că oamenii își păstrează mințile omenești. Au trupuri de animale, dar continuă să gândească asemenea oamenilor. Înțeleg ce li s-a întâmplat, însă nu mai pot vorbi și nu își pot recăpăta libertatea. Circe le aruncă ghinde și hrană pentru porci, transformând foștii războinici în vietăți captive.

De ce tocmai porci? Homer nu oferă o explicație explicită. Una dintre interpretările literare este că transformarea simbolizează degradarea omului dominat de instincte și plăceri. O altă lectură vede în acest episod teama masculină de o femeie care poate controla trupurile și destinele bărbaților. În ambele cazuri, Circe răstoarnă complet raporturile obișnuite de putere.

Ulise a rezistat vrăjilor, iar Circe l-a invitat direct în patul ei

Când Euriloh se întoarce și povestește ce s-a întâmplat, Ulise pornește singur spre palatul vrăjitoarei. Pe drum îl întâlnește pe Hermes, mesagerul zeilor, care îi oferă o plantă misterioasă numită moly. Homer o descrie ca având rădăcina neagră și floarea albă ca laptele. Planta îl va proteja de farmecele zeiței.

Pentru cititorii interesați de această relație neobișnuită, „Odiseea” lui Homer poate fi descoperită în colecția „Cărți Fundamentale” de la Editura Litera, prin achiziția volumelor individuale sau prin abonament.

Circe îi oferă lui Ulise aceeași băutură fermecată, apoi îl lovește cu bagheta și îi poruncește să intre în coteț. Numai că vraja nu funcționează. Eroul își scoate sabia și se repede spre ea. Surprinsă, zeița îl recunoaște drept Ulise, bărbatul despre care Hermes o avertizase că îi va putea înfrunta puterile.

În acel moment, povestea ia o întorsătură neașteptată. Circe îi propune să lase sabia deoparte și să împartă patul cu ea, pentru ca între cei 2 să se nască încrederea. Nu așteaptă să fie curtată și nici nu își ascunde dorința.

Ulise acceptă, dar numai după ce îi cere un jurământ solemn că nu îi va face rău. Hermes îl avertizase că trebuie să obțină această promisiune înainte de apropierea intimă. Circe jură, iar cei 2 devin amanți.

Relația lor începe, așadar, printr-o confruntare între 2 personaje puternice, fiecare încercând să se protejeze de celălalt. Iar după ce Ulise îi cere eliberarea însoțitorilor, Circe îi transformă din nou în oameni. Mai mult, bărbații redevin mai tineri, mai înalți și mai frumoși decât înainte.

Un an întreg cu Circe, în timp ce Penelopa îl aștepta acasă

După eliberarea oamenilor săi, Ulise nu părăsește imediat insula. Dimpotrivă, Circe îi primește pe toți în palatul ei, le oferă hrană, băutură, haine curate și odihnă. Ceea ce începuse ca o confruntare cu o vrăjitoare periculoasă se transformă într-o perioadă de ospitalitate și plăceri. Trece un an întreg.

În acest timp, Penelopa continuă să-l aștepte pe Ulise în Itaca, fără să știe ce se întâmplă cu soțul ei. Eroul, care luptase ani întregi pentru a reveni acasă, își amână din nou călătoria. Nu Circe îl ține prizonier, așa cum va face mai târziu Calipso, ci confortul vieții de pe insulă pare să-l îndepărteze de scopul său. În cele din urmă, însoțitorii îi amintesc că trebuie să se întoarcă în patrie. Ulise acceptă și îi cere lui Circe să-și respecte promisiunea de a-l ajuta să plece.

Reacția zeiței este surprinzătoare. Nu încearcă să-l oprească, nu îl amenință și nu îi cere să rămână alături de ea. Îi spune că nu trebuie să stea împotriva voinței sale și îi explică ce trebuie să facă pentru a-și continua drumul.

Mai întâi, Ulise trebuie să ajungă la hotarul lumii morților și să consulte sufletul profetului Tiresias. Ulterior, Circe îi va oferi și informații esențiale despre sirene, Scylla și Charybda. Femeia care îi transformase oamenii în porci devine astfel una dintre cele mai importante aliate ale eroului.

De la vrăjitoare periculoasă la simbol al puterii feminine

Circe a rămas timp de secole una dintre cele mai fascinante figuri ale mitologiei grecești. Pictorii au reprezentat-o drept o femeie seducătoare și amenințătoare, iar scriitorii au reinterpretat-o ca pe un personaj prins între dorință, singurătate și nevoia de independență.

În 1891, pictorul britanic John William Waterhouse a realizat celebrul tablou „Circe Offering the Cup to Ulysses”, în care vrăjitoarea stă pe tron, cu băutura fermecată în mână, în timp ce Ulise apare reflectat într-o oglindă. La picioarele ei se află 2 porci, amintind de soarta însoțitorilor eroului.

În literatura contemporană, romanul „Circe”, publicat în 2018 de Madeline Miller, a reinterpretat povestea din perspectiva zeiței, transformând-o într-un personaj preocupat de propria identitate și de libertatea de a-și decide destinul.

Privită prin această lentilă modernă, Circe poate fi numită provocator prima feministă din „Odiseea”, o femeie care nu așteaptă aprobarea bărbaților pentru a-și conduce viața. Nu este însă o feministă în sensul istoric al termenului și nici nu poate fi identificată drept prima din istorie. Puterea ei nu înseamnă întotdeauna libertate pentru ceilalți, după cum o demonstrează chiar oamenii transformați în porci.

Această contradicție o face un personaj interesant. Circe nu este nici eroină exemplară, nici simplă răufăcătoare. Este o femeie care domină, seduce, pedepsește, iubește și, în cele din urmă, știe să lase un bărbat să plece. Homer a imaginat-o cu aproape 3.000 de ani înainte ca lumea modernă să înceapă să discute despre emanciparea feminină.