Odată cu venirea toamnei și a iernii, zilele devin mai scurte, iar timpul petrecut în aer liber scade. În aceste condiții, organismul poate produce mai puțină vitamina D prin expunerea pielii la radiațiile ultraviolete B (UVB). Nu este de mirare că suplimentele cu vitamina D devin tot mai populare în sezonul rece. Totuși, faptul că această vitamină este importantă pentru sănătate nu înseamnă că administrarea ei este necesară în aceeași măsură pentru toată lumea.
Vitamina D contribuie la absorbția calciului și fosforului, la menținerea sănătății oaselor și la funcționarea normală a mușchilor. Deficitul poate avea consecințe importante, însă suplimentarea fără o indicație adecvată sau în doze prea mari poate deveni problematică.
Cine are nevoie de suplimente, cum poate fi identificat deficitul și de ce nu este recomandat să luăm vitamina D la întâmplare?
Citește și: Ce riscuri sunt dacă iei Vitamina D greșit. Când și cum trebuie luat suplimentul
Vitamina D este o vitamină liposolubilă, esențială pentru mai multe procese fiziologice. Una dintre funcțiile sale principale este facilitarea absorbției calciului la nivel intestinal, contribuind astfel la mineralizarea și menținerea sănătății oaselor.
De asemenea, vitamina D participă la funcționarea normală a mușchilor și are un rol în reglarea activității sistemului imunitar.
Un deficit sever și prelungit poate provoca rahitism la copii și osteomalacie la adulți, afecțiuni caracterizate prin mineralizarea insuficientă a oaselor. În anumite situații, deficitul poate contribui și la slăbiciune musculară sau la creșterea riscului de probleme osoase.
Este important însă să facem diferența între corectarea unui deficit și administrarea vitaminei D cu scopul de a preveni orice boală. Deși vitamina D este indispensabilă organismului, dovezile nu susțin utilizarea suplimentelor în doze mari ca soluție universală pentru prevenirea infecțiilor, a bolilor cardiovasculare sau a altor afecțiuni la persoanele care nu au un deficit.
Organismul produce vitamina D în piele atunci când aceasta este expusă la radiații UVB. În lunile reci, unghiul razelor solare, durata mai scurtă a zilei și timpul redus petrecut în aer liber pot limita această producție.
În plus, hainele care acoperă o suprafață mai mare a corpului și utilizarea constantă a spațiilor interioare pot reduce expunerea pielii la radiațiile UVB.
Vitamina D poate fi obținută și din alimentație, însă sursele naturale sunt relativ limitate. Printre acestea se numără peștele gras, gălbenușul de ou și anumite alimente fortificate, în funcție de produsele disponibile.
Totuși, anotimpul nu stabilește singur dacă o persoană are deficit. Nivelul vitaminei D depinde de mai mulți factori, inclusiv alimentația, expunerea la soare, vârsta, absorbția intestinală și anumite afecțiuni.
Deși deficitul poate apărea la orice vârstă, anumite categorii de persoane prezintă un risc mai mare și pot avea nevoie de o evaluare individualizată.
Persoanele în vârstă. Capacitatea pielii de a produce vitamina D scade odată cu înaintarea în vârstă. În plus, persoanele în vârstă pot petrece mai puțin timp în aer liber sau pot avea o alimentație insuficientă.
Persoanele care se expun foarte puțin la soare. Cei care petrec majoritatea timpului în interior, poartă haine care acoperă aproape complet pielea sau au o expunere redusă la radiațiile UVB pot prezenta un risc mai mare.
Persoanele cu anumite afecțiuni digestive. Boala celiacă, boala Crohn și alte afecțiuni care afectează absorbția grăsimilor pot reduce absorbția vitaminei D.
Persoanele cu obezitate. Acestea pot avea un răspuns diferit al nivelurilor de vitamina D la aportul obișnuit, iar necesarul de suplimentare poate fi influențat de contextul clinic.
Persoanele cu anumite afecțiuni renale sau hepatice. Aceste organe participă la procesele prin care vitamina D este transformată în forme utilizabile de organism. Unele boli pot afecta acest metabolism.
Persoanele care urmează anumite tratamente. Unele medicamente pot influența metabolismul vitaminei D sau absorbția acesteia, motiv pentru care suplimentarea trebuie discutată cu medicul.
Sugarii, copiii, femeile însărcinate și persoanele cu factori de risc specifici pot avea, de asemenea, recomandări particulare, în funcție de vârstă, alimentație și ghidurile medicale aplicabile.
Deficitul de vitamina D nu provoacă întotdeauna simptome evidente. Atunci când acestea apar, pot include dureri osoase, slăbiciune musculară sau dificultăți în desfășurarea anumitor activități fizice. Aceste manifestări nu sunt însă specifice și pot avea numeroase alte cauze.
Analiza utilizată în mod obișnuit pentru evaluarea rezervelor de vitamina D este determinarea concentrației serice de 25-hidroxivitamina D, notată 25(OH)D.
Nu toate persoanele sănătoase au nevoie de testare periodică. În funcție de ghidul clinic aplicabil, medicul poate recomanda analiza atunci când există factori de risc, simptome sugestive sau afecțiuni care influențează metabolismul vitaminei D.
Interpretarea rezultatului trebuie făcută în context clinic. Un rezultat izolat nu stabilește automat doza de supliment necesară, iar valorile-țintă pot varia în funcție de populația evaluată și de recomandările medicale utilizate.
Necesarul de vitamina D depinde de vârstă și de situația individuală. Pentru populația generală, valorile de referință folosite frecvent în Statele Unite sunt de 600 UI pe zi pentru persoanele cu vârste între 1 și 70 de ani, inclusiv în timpul sarcinii și alăptării, și de 800 UI pe zi după vârsta de 70 de ani. Pentru sugari, recomandările sunt diferite.
Aceste valori reprezintă aporturi de referință, nu o prescripție universală pentru suplimentare. Recomandările naționale și europene pot diferi, iar persoanele cu deficit confirmat sau cu anumite afecțiuni pot avea nevoie de scheme individualizate.
Limita superioară tolerabilă pentru aportul zilnic total la adulți este de 4.000 UI pe zi, conform referințelor americane. Aceasta nu reprezintă doza recomandată tuturor și nici nu trebuie interpretată ca o țintă zilnică. În anumite situații medicale, medicul poate prescrie temporar doze mai mari, cu monitorizare.
Din acest motiv, administrarea unor doze mari fără recomandare medicală nu este justificată doar de faptul că a venit sezonul rece.
Fiind o vitamină liposolubilă, vitamina D poate ajunge la concentrații excesive atunci când este administrată în cantități prea mari, în special prin suplimente.
Excesul poate determina hipercalcemie, adică o creștere anormală a concentrației de calciu în sânge. Manifestările pot include greață, vărsături, slăbiciune musculară, sete intensă, urinare frecventă și deshidratare.
În cazurile severe, toxicitatea vitaminei D poate afecta rinichii și poate provoca tulburări ale ritmului cardiac. Riscul este mai mare atunci când sunt combinate necorespunzător mai multe suplimente care conțin vitamina D sau când se folosesc doze mari pentru perioade îndelungate.
Un alt aspect important este verificarea etichetelor. Unele produse conțin vitamina D în combinație cu calciu sau cu alte vitamine, iar administrarea concomitentă a mai multor suplimente poate duce la depășirea aportului dorit.
O alimentație echilibrată poate contribui la aportul de vitamina D, chiar dacă nu este întotdeauna suficientă pentru persoanele cu necesar crescut.
Printre sursele alimentare se numără:
Suplimentele pot fi utile atunci când aportul alimentar este insuficient sau când există o recomandare medicală. Alegerea produsului și a dozei trebuie să țină cont de vârstă, afecțiuni, tratamente și aportul din alte surse.
Expunerea la soare nu trebuie prelungită intenționat fără protecție pentru a obține vitamina D, deoarece radiațiile ultraviolete cresc riscul de cancer de piele.
Vitamina D este esențială pentru sănătatea oaselor și funcționarea normală a organismului, iar sezonul rece poate contribui la reducerea producției sale la nivelul pielii. Totuși, nu toate persoanele au nevoie de aceeași doză și nu orice simptom justifică administrarea unui supliment.
Identificarea factorilor de risc, evaluarea medicală atunci când este necesară și alegerea unei doze potrivite sunt pași mai siguri decât suplimentarea la întâmplare. În cazul vitaminei D, mai mult nu înseamnă automat mai bine.
Foto: Shutterstock