Lucrezi peste 55 de ore pe săptămână? Riscul de AVC crește cu 35%. Ce spun cardiologii despre efectele muncii excesive asupra inimii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Programul prelungit, ședințele care se termină târziu, mesele luate pe fugă și orele de somn sacrificate pentru a respecta termenele-limită au devenit o normalitate pentru mulți angajați. Deși munca intensă este adesea asociată cu succesul profesional, atunci când suprasolicitarea devine un obicei, consecințele pot depăși oboseala și epuizarea psihică. Studiile arată că persoanele care lucrează cel puțin 55 de ore pe săptămână prezintă riscuri cardiovasculare mai mari, inclusiv de accident vascular cerebral (AVC) și deces prin boală cardiacă ischemică.

Ce arată studiile despre riscul de AVC și boli de inimă

O analiză realizată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Organizația Internațională a Muncii (OIM), publicată în 2021 în revista Environment International, a evidențiat o asociere îngrijorătoare între numărul mare de ore lucrate și sănătatea cardiovasculară. Comparativ cu persoanele care lucrează între 35 și 40 de ore săptămânal, cele care depășesc pragul de 55 de ore prezintă:

• Un risc cu 35% mai mare de accident vascular cerebral
• Un risc cu 17% mai mare de deces prin boală cardiacă ischemică

Recomandări

De ce îți miroase transpirația diferit față de obicei?

Femeia care își amintește aproape fiecare zi din viață, cu emoțiile trăite în copilărie. Afecțiunea rară…

Aceste procente reflectă o creștere relativă a riscului la nivelul populației și nu înseamnă că 35% dintre persoanele care muncesc excesiv vor suferi un AVC. De asemenea, rezultatele indică o asociere statistică, nu faptul că fiecare oră suplimentară de muncă produce în mod direct o afecțiune cardiovasculară.

Citește și: Primele semne ale unui AVC. Simptomele care impun apelarea imediată la 112

Ce se întâmplă cu inima atunci când organismul este permanent stresat

Perioadele îndelungate de suprasolicitare pot menține activat răspunsul fiziologic la stres. În aceste condiții, organismul eliberează hormoni precum adrenalina și cortizolul, care pot determina creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Atunci când stresul persistă și perioadele de recuperare sunt insuficiente, aceste mecanisme pot contribui la apariția sau agravarea factorilor de risc cardiovascular.

Efectele muncii excesive sunt însă și indirecte. Persoanele cu programe încărcate ajung frecvent să renunțe la activitatea fizică, să consume alimente ultraprocesate, să doarmă insuficient sau să recurgă la alcool și fumat pentru gestionarea stresului. În timp, acumularea acestor comportamente poate afecta sănătatea inimii.

Persoanele care suferă deja de hipertensiune arterială, diabet, hipercolesterolemie sau obezitate, precum și cele cu antecedente familiale de boli cardiovasculare, trebuie să acorde o atenție suplimentară acestor factori.

Un aspect important este că nici vârsta tânără, nici condiția fizică bună nu oferă protecție absolută împotriva consecințelor suprasolicitării. Chiar și persoanele care fac sport regulat pot fi afectate dacă dorm constant prea puțin și nu beneficiază de perioade adecvate de recuperare.

Semnele prin care organismul îți poate arăta că muncești prea mult

Oboseala persistentă, tulburările de somn, durerile de cap repetate, valorile crescute ale tensiunii arteriale sau toleranța redusă la efort pot indica faptul că organismul nu se recuperează corespunzător. Aceste manifestări nu sunt specifice bolilor cardiovasculare și pot avea numeroase alte cauze. Totuși, atunci când persistă, este important să fie investigate.

Monitorizarea tensiunii arteriale și evaluarea periodică a factorilor de risc pot contribui la identificarea timpurie a problemelor. În schimb, durerea toracică, dificultățile severe de respirație, pierderea cunoștinței sau slăbiciunea instalată brusc pe o parte a corpului reprezintă semnale de alarmă care necesită asistență medicală de urgență.

Cum îți protejezi inima dacă ai un loc de muncă solicitant

Reducerea riscului cardiovascular nu presupune neapărat renunțarea la o carieră solicitantă, ci stabilirea unor limite care să permită recuperarea organismului. Somnul suficient, mesele echilibrate, activitatea fizică regulată și pauzele reale de la responsabilitățile profesionale sunt esențiale. La fel de important este rolul angajatorilor în prevenirea suprasolicitării și organizarea unor programe de lucru care să permită odihna.

Se recomandă ca persoanele care lucrează constant peste 55 de ore săptămânal să analizeze cât de mult le afectează acest program somnul, alimentația, mișcarea și timpul personal. Un program încărcat ocazional nu este echivalent cu suprasolicitarea cronică. Însă atunci când munca ocupă sistematic timpul destinat recuperării, efectele asupra sănătății pot deveni semnificative.

Foto: shutterstock