Ce se întâmplă cu embrionii obținuți prin FIV: stocare, donare sau distrugere?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pentru un cuplu cu infertilitate care este nevoit să apeleze la fertilizarea in vitro, toate gândurile se îndreaptă, firesc, către obținerea unei sarcini. Mai puțini se întreabă însă ce se va întâmpla dacă procedura va avea ca rezultat mai mulți embrioni decât cei necesari pentru transfer. 

Pot fi păstrați pentru un viitor copil? Pot fi donați altui cuplu? Și ce se întâmplă atunci când cei doi parteneri decid că nu mai vor să îi utilizeze? Sunt întrebări importante, ale căror răspunsuri țin atât de posibilitățile medicinei reproductive, cât și de legislația în vigoare.

Oferă mai multe explicații pe această temă dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.

Recomandări

Embrioni congelaţi: proceduri, avantaje, costuri

Urmează să începeți un tratament FIV? Cele mai importante 5 întrebări pe care ar trebui să…

De ce rămân embrioni neutilizați după fertilizarea in vitro?

Fertilizarea in vitro presupune obținerea ovocitelor prin stimulare ovariană și fertilizarea acestora în laborator, cu spermatozoizii partenerului sau, în anumite situații, ai unui donator. Embrionii rezultați sunt monitorizați de embriologi în primele zile de dezvoltare, pentru a evalua evoluția lor și a identifica embrionii potriviți pentru transfer.

Nu toate ovocitele recoltate se fertilizează și nu toți embrionii obținuți ajung la un stadiu de dezvoltare care să permită transferul sau congelarea.

Există însă situații în care, după selectarea embrionului pentru transfer, rămân și alți embrioni cu potențial de dezvoltare. Aceștia pot fi crioconservați și utilizați ulterior, fie dacă prima încercare nu se finalizează cu o sarcină, fie dacă pacienții își doresc încă un copil.

În prezent, transferul unui singur embrion este frecvent recomandat atunci când condițiile medicale o permit, pentru a reduce riscurile asociate sarcinilor multiple. Prin urmare, păstrarea embrionilor suplimentari reprezintă o etapă obișnuită a tratamentelor moderne de fertilizare in vitro.

Congelarea embrionilor: cât timp pot fi păstrați și ce se întâmplă cu ei?

Metoda folosită pentru congelarea embrionilor este vitrificarea, un proces de răcire ultrarapidă care reduce riscul formării cristalelor de gheață și protejează structurile celulare. Embrionii sunt păstrați în recipiente speciale, la temperaturi de aproximativ minus 196 de grade Celsius, în azot lichid.

În aceste condiții, activitatea lor biologică este practic suspendată, iar embrionii pot fi conservați timp îndelungat. Există sarcini obținute inclusiv din embrioni care au fost congelați timp de mai mulți ani.

Totuși, acest lucru nu înseamnă că fiecare embrion va supraviețui decongelării sau că transferul său va duce obligatoriu la obținerea unei sarcini. Șansele depind de calitatea embrionului, de vârsta femeii la momentul recoltării ovocitelor și de alți factori medicali.

În România, durata păstrării este stabilită prin documentele de consimțământ și contractele încheiate cu clinica, în condițiile reglementărilor aplicabile. Crioconservarea presupune și costuri de stocare, care pot varia de la o clinică la alta.

Este important ca pacienții să cunoască de la început condițiile în care embrionii sunt păstrați, procedura de prelungire a stocării și ce se întâmplă la expirarea perioadei contractuale.

Ce se întâmplă dacă un cuplu nu mai dorește să folosească embrionii congelați?

Să presupunem că un cuplu a obținut o sarcină prin fertilizare in vitro, iar după câțiva ani consideră că familia este completă.

În laborator există însă în continuare embrioni congelați. Ce se întâmplă cu aceștia?

Prima posibilitate este continuarea stocării, dacă există acordul necesar și sunt respectate condițiile clinicii. Unele cupluri preferă să păstreze embrionii o perioadă suplimentară, până când sunt sigure că nu își mai doresc o altă sarcină.

În alte situații, partenerii pot solicita încetarea crioconservării. Aceasta este o decizie care trebuie documentată corespunzător și analizată potrivit consimțământului exprimat și regulilor aplicabile.

O altă posibilitate, existentă în anumite țări, este donarea embrionilor pentru a fi utilizați de alte persoane care nu pot obține o sarcină cu propriile celule reproductive. Dar aici intervine o diferență importantă între ceea ce permite medicina și ceea ce permite legislația fiecărei țări.

Pot fi donați embrionii obținuți prin FIV? Ce spune legislația din România

Donarea de embrioni presupune ca embrionii creați în cadrul unui tratament de fertilizare in vitro să fie utilizați ulterior pentru obținerea unei sarcini de către o altă femeie.

Spre deosebire de donarea de ovocite sau spermatozoizi, în acest caz embrionul este deja format, iar informația genetică provine de la persoanele ale căror celule reproductive au fost folosite pentru obținerea lui.

În România, donarea de embrioni către alte persoane nu este, în prezent, o procedură permisă în practica reproducerii asistate. Deși există prevederi referitoare la reproducerea umană asistată cu terț donator, cadrul legislativ nu reglementează complet procedura donării de embrioni.

Situația este diferită în alte state europene, precum Spania sau Grecia, unde donarea de embrioni este acceptată și se realizează în condiții stabilite de legislația locală.

Astfel, o femeie sau un cuplu care are indicație medicală pentru utilizarea unor embrioni donați poate lua în considerare efectuarea tratamentului într-o țară în care această procedură este permisă.

În ceea ce privește embrionii deja congelați într-o clinică din România, posibilitatea transferării lor către o unitate medicală din străinătate în scopul donării trebuie verificată individual. Transportul materialului biologic presupune respectarea unor cerințe stricte privind autorizarea, siguranța și trasabilitatea, iar acceptarea embrionilor pentru donare depinde și de legislația statului de destinație.

Nu este, așadar, suficient ca viitoarea beneficiară să efectueze procedura într-o altă țară. Întregul proces trebuie să fie posibil din punct de vedere medical și legal.

Distrugerea embrionilor: când poate fi luată această decizie?

Acesta este, probabil, cel mai delicat aspect al discuției despre embrionii rămași după fertilizarea in vitro.

Atunci când pacienții decid că nu mai doresc să utilizeze embrionii crioconservați, iar continuarea stocării nu mai este o opțiune, poate fi luată în considerare încetarea conservării acestora.

Din punct de vedere tehnic, procedura presupune scoaterea embrionilor din condițiile de crioconservare, fără efectuarea unui transfer. În absența condițiilor necesare menținerii lor, embrionii nu își mai pot continua dezvoltarea.

Această procedură nu trebuie însă confundată cu eliminarea unui material biologic obișnuit. Este necesară respectarea documentelor de consimțământ, a procedurilor medicale și a cadrului legal aplicabil.

În plus, încetarea plății pentru depozitare nu ar trebui confundată cu exprimarea unei decizii clare asupra destinației embrionilor. De aceea, pacienții trebuie să discute cu reprezentanții clinicii înainte de expirarea contractului și să solicite explicații despre toate consecințele posibile.

Cine decide soarta embrionilor dacă partenerii se despart?

O situație specială apare atunci când embrionii au fost obținuți folosind ovocitele și spermatozoizii celor doi parteneri, dar relația acestora se încheie înainte de utilizarea tuturor embrionilor.

Într-un astfel de caz, faptul că femeia își dorește să continue tratamentul nu înseamnă automat că embrionii pot fi transferați fără acordul fostului partener.

Consimțământul are un rol esențial în reproducerea umană asistată, iar utilizarea embrionilor după separare poate ridica probleme medicale și juridice complexe. Situațiile de divorț, deces sau retragere a consimțământului trebuie analizate individual, inclusiv în raport cu documentele semnate la începutul tratamentului.

Este unul dintre motivele pentru care recomand ca aceste aspecte să fie discutate înainte de începerea fertilizării in vitro, chiar dacă, în acel moment, posibilitatea unei despărțiri sau a unei schimbări de planuri pare îndepărtată.

Decizia privind embrionii nu ar trebui amânată până când devine o problemă

Atunci când încep fertilizarea in vitro, pacienții primesc numeroase informații despre stimularea ovariană, recoltarea ovocitelor, dezvoltarea embrionilor și transferul acestora. La fel de important este însă să știe ce posibilități există pentru embrionii care nu vor fi utilizați imediat.

Crioconservarea poate oferi șansa unor încercări ulterioare fără repetarea întregului proces de stimulare ovariană și recoltare. Donarea poate reprezenta o posibilitate în țările în care este reglementată, iar încetarea stocării poate deveni o decizie necesară atunci când embrionii nu mai sunt doriți pentru utilizare reproductivă.

Fiecare dintre aceste situații presupune reguli și responsabilități diferite. De aceea, înainte de a semna documentele pentru fertilizarea in vitro, este important ca pacienții să întrebe nu doar câți embrioni ar putea obține și care sunt șansele unei sarcini, ci și ce se va întâmpla cu embrionii rămași. Pentru că fertilizarea in vitro nu înseamnă doar momentul în care încercăm să obținem o sarcină, ci și responsabilitatea de a lua decizii informate cu privire la embrionii obținuți, inclusiv atunci când planurile de familie se schimbă.

Articol redactat de: Dr. Andreas Vythoulkas este medic specialist obstetrică-ginecologie, cu competențe în infertilitate, laparoscopie, ecografie, histeroscopie, colposcopie.

Data publicării: 18/10/2026.

FOTO: Shutterstock