Pentru unii oameni este aproape imposibil să poarte o conversație la telefon stând liniștiți pe canapea. Imediat ce începe discuția, se ridică și pornesc prin cameră, fac ture prin casă sau se plimbă de la un capăt la altul al biroului. Uneori nici măcar nu își dau seama că fac acest lucru.
De ce apare acest comportament? Nu există o singură explicație demonstrată științific pentru obiceiul de a te plimba în timp ce vorbești la telefon. Cercetările despre mișcare, atenție și gândire oferă însă câteva indicii interesante. Mersul poate influența modul în care gândim, iar conversația telefonică și deplasarea constituie o situație în care creierul gestionează simultan două activități.
Una dintre cele mai interesante explicații vine din cercetările asupra legăturii dintre mers și gândire. Un studiu realizat de cercetătorii Marily Oppezzo și Daniel Schwartz, de la Universitatea Stanford, a analizat efectele mersului asupra creativității. În patru experimente, participanții au fost testați atât în timp ce stăteau jos, cât și atunci când mergeau.
Rezultatele au arătat că mersul favoriza în special gândirea divergentă, adică procesul prin care generăm mai multe idei sau soluții posibile. Efectul nu a fost identic în cazul gândirii convergente, în care trebuie identificat un singur răspuns corect.
Într-unul dintre experimente, 81% dintre participanți și-au îmbunătățit performanța la testul de gândire divergentă atunci când mergeau. Efectul putea persista pentru scurt timp și după ce persoana se așeza.
Legătura dintre mers și anumite procese cognitive este susținută și de cercetări mai recente.
O meta-analiză publicată în 2026 în revista PLOS One a reunit rezultatele a 23 de studii, cu un total de 1.036 de participanți. Cercetătorii au găsit dovezi că mersul are un efect important asupra gândirii divergente.
În schimb, în cazul gândirii convergente nu a fost observat un beneficiu comparabil. Interesant este și faptul că analiza nu a identificat o diferență semnificativă între mersul în interior și cel în aer liber în ceea ce privește efectul asupra gândirii divergente.
Descoperirea poate ajuta la explicarea motivului pentru care mișcarea apare spontan în timpul unor conversații în care căutăm idei, formulăm argumente sau încercăm să găsim soluții. Nu demonstrează însă că acesta este motivul pentru care fiecare persoană începe să se plimbe atunci când vorbește la telefon.
O conversație telefonică este diferită de una purtată cu o persoană aflată în aceeași încăpere.
Într-o discuție față în față avem la dispoziție privirea, expresiile faciale, postura și numeroase alte informații vizuale. La telefon, aceste elemente dispar, iar atenția este concentrată în principal asupra vocii și conținutului conversației.
În același timp, corpul rămâne liber să se miște. Pentru unele persoane, ridicarea de pe scaun și mersul pot apărea pur și simplu ca parte a modului în care gestionează conversația și procesul de gândire.
Un lucru este însă important: faptul că cineva se plimbă prin cameră atunci când vorbește la telefon nu înseamnă automat că este anxios, hiperactiv sau că are o tulburare psihologică. Un asemenea comportament, luat separat, nu poate fi folosit pentru stabilirea unui diagnostic.
Cercetările arată și cealaltă față a fenomenului. Mersul și conversația telefonică solicită simultan resurse cognitive.
Un studiu publicat în revista Gait & Posture a constatat că participanții care mergeau în timp ce vorbeau la telefon își reduceau viteza de deplasare cu aproximativ 16%. Autorii au explicat că efectuarea simultană a celor două sarcini poate solicita funcțiile executive și memoria de lucru.
Un alt studiu, publicat în Applied Cognitive Psychology, a urmărit persoane care mergeau în timp ce vorbeau la telefon. Acestea se deplasau mai lent, își schimbau direcția mai des și observau mai puțin ceea ce se întâmpla în jurul lor decât alte grupuri analizate.
Așadar, relația funcționează în ambele direcții: mersul poate influența anumite procese de gândire, iar conversația telefonică poate modifica felul în care mergem și atenția pe care o acordăm mediului.
Există o diferență importantă între mersul pe o stradă aglomerată și plimbarea înainte și înapoi prin sufragerie. Într-un spațiu familiar, deplasarea este o activitate foarte bine exersată. Nu trebuie să decizi permanent unde mergi și nici să urmărești traseul cu aceeași atenție necesară atunci când te afli într-un mediu necunoscut.
De aceea, poți ajunge să faci același traseu de multe ori fără să fii pe deplin conștient de acest lucru.
Mișcarea poate însoți procesul de formulare a ideilor, mai ales în conversațiile lungi sau în cele în care trebuie să găsești soluții, să explici ceva ori să construiești un argument.
Așa că, dacă imediat ce sună telefonul te ridici de pe scaun și, câteva minute mai târziu, descoperi că ai făcut deja zeci de ture prin cameră, comportamentul nu este atât de neobișnuit pe cât pare. Pentru creier, gândirea și mișcarea pot merge, la propriu, mână în mână.
Sursă foto: Shutterstock