Rujeola este una dintre cele mai contagioase boli infecțioase, iar în prezent nu există un tratament antiviral aprobat care să țintească în mod specific virusul rujeolic. Îngrijirea pacienților se concentrează în principal pe ameliorarea simptomelor și tratarea eventualelor complicații. O nouă descoperire a cercetătorilor ar putea însă deschide drumul către prima terapie bazată pe anticorpi monoclonali împotriva rujeolei, potrivit Cell Reports Medicine.
Cercetătorii de la Vanderbilt University Medical Center și colaboratorii lor au identificat anticorpi umani capabili să neutralizeze puternic virusul rujeolic. În experimentele de laborator și în modele animale, aceștia au reușit să blocheze infectarea celulelor și să reducă semnificativ replicarea virusului, inclusiv atunci când au fost administrați după instalarea infecției.
Citește și: Rujeola: definiţie, simptome
Cercetătorii au izolat anticorpi umani din persoane care trecuseră prin infecția cu virusul rujeolic. Dintre aceștia, MeV-15 și MeV-104 s-au remarcat prin capacitatea lor de a neutraliza virusul.
Cei doi anticorpi țintesc proteina F, o proteină aflată pe suprafața virusului rujeolic și esențială pentru procesul prin care acesta pătrunde în celulele organismului.
Practic, pentru a infecta o celulă, virusul trebuie să folosească proteina F pentru a facilita fuziunea dintre membrana virusului și cea a celulei. Anticorpii identificați de cercetători se leagă de această proteină și interferează cu mecanismul respectiv, împiedicând virusul să își continue ciclul de infectare.
Unul dintre aspectele importante ale cercetării este faptul că anticorpii nu au fost testați doar ca metodă de prevenire a infecției.
În modelele experimentale, MeV-15 și MeV-104 au inhibat replicarea virusului și atunci când au fost administrați după instalarea infecției. Acest rezultat este relevant pentru dezvoltarea unei terapii propriu-zise, deoarece sugerează că anticorpii ar putea avea un rol nu doar profilactic, ci și terapeutic.
Cercetătorii au observat efecte puternice în două modele animale. Rezultatele susțin ideea că anticorpii ar putea fi transformați, în viitor, în medicamente capabile să limiteze replicarea virusului la persoanele infectate.
Totuși, rezultatele obținute la animale nu înseamnă automat că terapia va avea aceeași eficiență și la oameni. Pentru acest lucru sunt necesare studii clinice.
Virusul rujeolic are două proteine importante la suprafață, cunoscute drept H (hemaglutinină) și F (fusion protein).
Până recent, o mare parte din cercetările privind răspunsul imun împotriva rujeolei s-au concentrat asupra proteinei H. Noile rezultate arată însă că și anticorpii care țintesc proteina F pot avea o capacitate foarte puternică de neutralizare.
Mai mult, cercetătorii au analizat structura anticorpilor și a proteinelor virale cu ajutorul microscopiei crio-electronice, o tehnică ce permite observarea structurilor biologice la rezoluție foarte înaltă. Astfel au putut vedea mai exact modul în care anticorpii se leagă de virus și blochează procesul de infectare.
Descoperirea vine după un alt studiu finanțat de National Institutes of Health, publicat în 2026, în care cercetătorii au identificat peste 100 de anticorpi monoclonali umani împotriva virusului rujeolic.
Unul dintre anticorpi, denumit 4F09, a țintit tot proteina F și a avut un efect deosebit de puternic într-un model animal. La animalele infectate, nivelul virusului din plămâni a fost redus până la niveluri nedetectabile.
Cercetătorii au mai observat că anticorpii cu efect protector țintesc regiuni ale virusului care sunt foarte conservate între tulpinile cunoscute de rujeolă. Acest lucru ar putea fi important pentru dezvoltarea unor terapii capabile să acționeze asupra mai multor variante ale virusului.
O eventuală terapie cu anticorpi monoclonali ar putea fi deosebit de importantă pentru persoanele vulnerabile care nu pot beneficia de vaccinare sau care prezintă un risc crescut de complicații.
În prezent, vaccinarea rămâne principala metodă de prevenire a rujeolei. Însă există situații în care anumite persoane nu pot fi vaccinate sau nu pot obține protecția dorită prin vaccinare, iar pentru acestea existența unei terapii antivirale specifice ar putea reprezenta o alternativă importantă.
O astfel de terapie ar putea avea, în principiu, două roluri: prevenirea infecției după expunerea la virus și tratarea persoanelor care au dezvoltat deja boala. Rezultatele actuale oferă dovezi preclinice pentru ambele direcții, însă eficiența la oameni trebuie încă demonstrată.
Deși rezultatele sunt promițătoare, anticorpii identificați nu reprezintă încă un medicament disponibil pentru pacienții cu rujeolă.
Compania Saravir Biopharma a obținut licența pentru dezvoltarea anticorpilor MeV-15 și MeV-104 și urmărește continuarea cercetării și a testării clinice. Reprezentanții companiei și ai echipei de cercetare estimează că, dacă dezvoltarea primește finanțarea necesară, studiile clinice ar putea începe într-un interval de aproximativ 18 luni până la doi ani.
Înainte ca un astfel de tratament să poată fi utilizat pe scară largă, anticorpii trebuie să treacă prin mai multe etape de testare pentru a se stabili dacă sunt siguri pentru oameni, ce doză este necesară și cât de eficienți sunt în prevenirea sau tratarea bolii.
Până la apariția unei terapii aprobate, vaccinarea rămâne principala metodă de prevenire a rujeolei.
Cercetarea recentă nu schimbă acest lucru. Ea oferă însă o nouă direcție pentru tratamentul unei boli pentru care opțiunile antivirale specifice sunt în continuare limitate. O analiză publicată în 2026 arată că, până în prezent, nu există terapii specifice aprobate împotriva virusului rujeolic, însă mai multe medicamente și terapii biologice se află în diferite stadii de cercetare și dezvoltare.
Descoperirea anticorpilor MeV-15 și MeV-104 este, astfel, un pas important în cercetarea unui posibil tratament. Dacă rezultatele obținute în laborator și pe animale vor fi confirmate în studiile clinice, anticorpii monoclonali ar putea deveni, în viitor, o nouă armă împotriva rujeolei.
Foto: Shutterstock