Toamna aduce, ca în fiecare an, sezonul murăturilor. Pentru gospodinele care vor să umple cămara cu borcane pentru iarnă, alegerea momentului potrivit este la fel de importantă ca rețeta și ingredientele folosite. Septembrie este, în general, o perioadă favorabilă pentru multe dintre legumele puse la murat, însă temperaturile din perioada respectivă trebuie luate în calcul.
Castraveții, gogonelele, ardeii și conopida pot fi puse la murat la începutul toamnei, când temperaturile încep să scadă după zilele călduroase de vară. În schimb, pentru varza destinată murării, perioada potrivită vine mai târziu, de regulă în octombrie sau noiembrie.
În cazul murăturilor fermentate în saramură, procesul de conservare are loc datorită bacteriilor lactice. Acestea transformă zaharurile naturale din legume în acid lactic, iar aciditatea care se formează treptat contribuie la păstrarea produsului.
Temperatura are un rol important în acest proces. Dacă este prea ridicată, fermentarea poate avansa foarte repede, ceea ce poate afecta textura legumelor. Dacă este prea scăzută, procesul încetinește și murăturile pot avea nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la maturitatea dorită.
Pentru castraveți, la temperaturi de aproximativ 21-24 de grade Celsius, fermentarea se poate desfășura în aproximativ trei-patru săptămâni. Într-un spațiu mai rece, unde temperatura se situează în jurul valorilor de 12-18 grade Celsius, procesul poate dura cinci-șase săptămâni.
Prin urmare, începutul toamnei poate oferi un echilibru bun între temperatură și ritmul fermentării.
Odată cu venirea lui septembrie, temperaturile încep să devină mai blânde, iar condițiile sunt, în multe situații, mai potrivite pentru pregătirea murăturilor.
Castraveții, gogonelele, conopida și ardeii se numără printre legumele care pot fi pregătite în această perioadă. Important este ca acestea să fie proaspete, ferme și lipsite de semne de alterare.
Legumele care prezintă zone moi, lovituri, mucegai sau alte deteriorări nu sunt o alegere bună pentru conservare. Calitatea materiei prime poate influența atât rezultatul final, cât și rezistența murăturilor pe perioada iernii.
Una dintre greșelile frecvente este pregătirea murăturilor atunci când vremea este încă foarte caldă.
Căldura poate accelera fermentarea, iar un proces care se desfășoară prea rapid poate afecta consistența legumelor. Castraveții, de exemplu, pot deveni moi, iar gustul și aspectul produsului final pot avea de suferit.
În timpul fermentării, temperaturile de peste aproximativ 25-26 de grade Celsius nu sunt ideale pentru castraveți. Dacă în încăperea unde sunt ținute recipientele este foarte cald, procesul trebuie urmărit cu mai multă atenție.
O saramură care devine tulbure nu indică automat faptul că murăturile s-au stricat. În timpul fermentării naturale pot apărea modificări ale aspectului lichidului. Totuși, apariția mucegaiului, a unui miros neobișnuit sau a altor semne clare de alterare reprezintă motive de precauție.
Un detaliu esențial este ca legumele să rămână acoperite de saramură. Porțiunile care ies la suprafață și intră în contact cu aerul sunt mai expuse dezvoltării microorganismelor nedorite.
În cazul verzei, calendarul este diferit. Pentru murături sunt preferate soiurile târzii, iar perioada de pregătire este, de regulă, octombrie-noiembrie. Și aici temperatura influențează viteza fermentării. La aproximativ 21-23 de grade Celsius, procesul poate dura în jur de trei-patru săptămâni, în timp ce temperaturile de 15-18 grade Celsius îl pot prelungi.
Dacă temperaturile sunt prea scăzute, fermentarea poate deveni foarte lentă. De aceea, momentul în care varza este pusă la murat trebuie ales ținând cont nu doar de calendar, ci și de condițiile din spațiul în care va fi ținut recipientul.
Nu toate murăturile sunt obținute prin același proces. În cazul murăturilor în saramură, conservarea se bazează pe fermentarea naturală. Apa și sarea creează condițiile necesare pentru dezvoltarea bacteriilor lactice, care produc acid lactic.
Pentru conservele în oțet este important ca proporțiile din rețeta folosită să fie respectate. Reducerea cantității de oțet doar pentru ca murăturile să fie mai puțin acre poate afecta siguranța produsului.
Momentul ales este important, dar nu este singurul factor care determină cât de bine se păstrează murăturile.
Câteva reguli simple pot face diferența:
Sarea nu are doar rolul de a oferi gust. În timpul fermentării, ea contribuie la selectarea și controlul microorganismelor și influențează modul în care evoluează procesul.
După ce fermentarea s-a încheiat, temperatura de depozitare devine un factor important. Un beci, o pivniță sau un alt spațiu răcoros și ferit de lumină poate fi potrivit pentru păstrarea murăturilor, în funcție de metoda prin care au fost preparate.
În cazul murăturilor fermentate și nepasteurizate, temperaturile scăzute ajută la încetinirea activității microorganismelor și contribuie la menținerea produsului.
Așadar, pentru multe dintre murăturile de toamnă, septembrie poate fi momentul potrivit pentru a începe pregătirile. Nu există însă o dată universal valabilă: temperatura din perioada respectivă, tipul legumelor și condițiile de depozitare trebuie luate împreună în calcul. Iar pentru varza destinată murării, răbdarea până în octombrie sau noiembrie poate fi cheia unui rezultat bun.
Sursă foto – Nimfadora_Photo / Envato