Să ai un părinte care a trăit cel puțin 100 de ani ar putea însemna mai mult decât existența unei povești impresionante despre longevitate în familie. Un nou studiu arată că urmașii centenarilor tind să trăiască mai mult și să dezvolte mai târziu anumite boli asociate înaintării în vârstă, în special afecțiunile cardiovasculare și hipertensiunea.
Cercetarea a analizat date din trei studii longitudinale independente. Rezultatele au fost remarcabil de consistente: persoanele care aveau cel puțin un părinte care ajunsese la 100 de ani prezentau un risc mai mic de deces în perioada de monitorizare și de apariție a unor boli cronice decât persoanele ai căror părinți au avut o viață mai scurtă.
Moștenirea unui asemenea avantaj nu reprezintă însă o garanție că o persoană va deveni la rândul său centenară. Genele sunt doar o parte a explicației, iar mediul și stilul de viață rămân importante.
Cercetătorii au utilizat date provenite din trei proiecte importante: LonGenity, New England Centenarian Study și UK Biobank. În total au fost analizate 4.030 de persoane, atât copii ai centenarilor, cât și persoane din grupurile de control.
În LonGenity au fost incluși 480 de participanți, dintre care 245 aveau cel puțin un părinte centenar. New England Centenarian Study a furnizat date despre 1.566 de persoane, dintre care 1.082 erau copii ai centenarilor, iar analiza UK Biobank a inclus 1.984 de participanți, jumătate dintre ei având un părinte care ajunsese la 100 de ani.
Cercetătorii au urmărit mortalitatea și apariția a patru probleme de sănătate asociate vârstei: bolile cardiovasculare, hipertensiunea, accidentul vascular cerebral și cancerul.
Una dintre cele mai importante diferențe a apărut în privința mortalității. Meta-analiza celor trei cohorte a arătat că urmașii centenarilor aveau un risc de deces cu 42% mai mic în perioada analizată comparativ cu persoanele din grupurile de control.
Din punct de vedere statistic, raportul de risc a fost de 0,58. Cercetătorii au estimat și că momentul decesului era întârziat, în medie, cu aproximativ 3,1 ani în rândul copiilor centenarilor.
Rezultatul nu înseamnă că fiecare persoană cu un părinte centenar va trăi cu exact trei ani mai mult. Este o diferență statistică observată la nivelul grupurilor studiate.
Și mai interesantă a fost asocierea cu sănătatea cardiovasculară. Copiii centenarilor prezentau un risc cu aproximativ 33% mai mic de boli cardiovasculare, raportul de risc calculat fiind de 0,67.
În cazul hipertensiunii, diferența a fost asemănătoare: riscul era cu aproximativ 32% mai mic. În plus, hipertensiunea a apărut mai târziu. Cercetătorii au estimat o întârziere de aproximativ 5,2 ani față de persoanele care nu aveau părinți centenari.
Rezultatele sunt importante deoarece hipertensiunea și bolile cardiovasculare sunt printre principalele probleme de sănătate asociate înaintării în vârstă.
Longevitatea parentală nu a fost însă asociată cu protecție împotriva tuturor bolilor. Cercetătorii nu au identificat o reducere semnificativă a riscului de cancer în niciuna dintre cele trei cohorte.
Este o diferență importantă. Ea sugerează că mecanismele care contribuie la longevitatea excepțională ar putea proteja mai puternic împotriva anumitor afecțiuni asociate îmbătrânirii decât împotriva altora.
Rezultatele privind accidentul vascular cerebral au fost, de asemenea, mai puțin uniforme. Un risc redus a fost observat în LonGenity și New England Centenarian Study, dar rezultatul nu a fost consecvent în toate cele trei grupuri.
O explicație evidentă este moștenirea genetică. Persoanele care ajung la vârste extreme pot avea variante genetice care contribuie la protecția împotriva anumitor boli și care pot fi transmise urmașilor. Dar genele nu explică întreaga poveste.
Părinții și copiii împart adesea același mediu timp de mulți ani. Pot avea obiceiuri alimentare asemănătoare, modele similare de activitate fizică și alte comportamente care influențează sănătatea.
De altfel, cercetări separate asupra copiilor centenarilor au găsit indicii că aceștia tind să aibă și obiceiuri alimentare ceva mai sănătoase. Autorii noului studiu nu pot stabili cât din avantajul observat este genetic și cât provine din factorii de mediu.
Sursă foto: Shutterstock