Cimbrul și rozmarinul sunt nelipsite din numeroase bucătării și sunt folosite, în primul rând, pentru aroma pe care o aduc preparatelor. În ultimii ani însă, cercetătorii au analizat tot mai atent compușii bioactivi din aceste plante și modul în care aceștia ar putea influența anumite procese biologice asociate cancerului.
Rezultatele sunt interesante, dar trebuie privite cu atenție. O parte importantă a dovezilor provine din experimente realizate pe celule sau animale, iar aceste rezultate nu înseamnă că plantele pot trata cancerul la oameni.
Un studiu publicat în International Journal of Molecular Sciences a analizat efectele plantei Thymus vulgaris, cunoscută drept cimbru, în modele experimentale de carcinom mamar.
Cercetătorii au folosit atât modele animale, cât și culturi de celule tumorale pentru a urmări modul în care planta influențează dezvoltarea formațiunilor tumorale. Într-un model pe șoareci cu tumori mamare 4T1, administrarea cimbrului în alimentație a fost asociată cu o reducere de aproximativ 85% a volumului tumorilor la una dintre concentrațiile testate. La cealaltă concentrație, reducerea a fost de aproximativ 84% comparativ cu grupul de control.
Cercetarea a identificat și modificări ale unor caracteristici ale tumorilor, inclusiv ale activității mitotice, adică procesul prin care celulele se divid. Într-un alt model experimental, realizat pe șobolani, administrarea cimbrului a fost asociată cu o reducere a frecvenței tumorilor mamare.
Aceste rezultate sunt însă rezultate preclinice. Ele arată că planta merită cercetată în continuare, dar nu demonstrează că simplul consum de cimbru poate reduce tumorile sau trata cancerul la oameni.
Cimbrul conține numeroase substanțe bioactive, printre care timolul și carvacrolul. Acești compuși au fost studiați pentru proprietățile lor antioxidante și pentru modul în care pot influența diferite procese celulare.
În cercetările experimentale, extractele de cimbru și compușii săi au fost analizați în legătură cu proliferarea celulară, stresul oxidativ și mecanismele care controlează supraviețuirea sau eliminarea celulelor.
Faptul că un compus poate influența aceste procese într-un experiment de laborator nu înseamnă însă automat că același efect apare în organismul uman. Doza, modul de administrare, absorbția și metabolizarea substanțelor sunt factori importanți care trebuie evaluați în studiile clinice.
Și rozmarinul a devenit subiect de interes pentru cercetarea compușilor naturali. Planta conține substanțe precum carnosolul, acidul carnosic și acidul rosmarinic, cunoscute pentru activitatea lor antioxidantă și investigate în numeroase modele experimentale.
Cercetătorii au urmărit inclusiv modul în care aceste substanțe pot influența proliferarea celulelor și mecanismele asociate apoptozei, procesul prin care organismul elimină anumite celule.
Carnosolul și acidul carnosic au atras o atenție deosebită, fiind analizați în modele experimentale care au vizat mai multe tipuri de cancer. Rezultatele de laborator sugerează că acești compuși pot interveni în mai multe mecanisme celulare, însă datele disponibile nu permit concluzia că rozmarinul consumat în alimentația obișnuită are efect terapeutic împotriva cancerului.
O altă direcție de cercetare este legată nu de tumori în sine, ci de compușii care se pot forma atunci când carnea este preparată la temperaturi ridicate.
Aminele heterociclice, cunoscute drept HCA, se formează în timpul gătirii alimentelor de origine musculară la temperaturi mari. Unele dintre aceste substanțe au proprietăți mutagene și au fost investigate în legătură cu riscul de cancer.
Într-un studiu realizat pe chiftele din carne de vită, cercetătorii au testat mai multe extracte de rozmarin înainte de prepararea termică. Toate extractele analizate au redus semnificativ nivelurile a două HCA, MeIQx și PhIP. În anumite condiții experimentale, un extract de rozmarin a redus formarea MeIQx cu până la 91,7%, iar pe cea a PhIP cu până la 85,3%.
Un alt studiu, în care extractul de rozmarin a fost folosit într-o marinadă pentru carne de vită, a observat reduceri de aproximativ 57% pentru MeIQx și 90% pentru PhIP la concentrația cea mai mare de extract testată. Rezultatele trebuie interpretate în contextul experimentelor respective. Cantitățile de extract folosite în cercetări nu sunt neapărat echivalente cu cantitatea de rozmarin utilizată în mod normal pentru condimentarea unei mese.
Cercetările asupra cimbrului și rozmarinului oferă informații interesante despre compușii naturali pe care îi conțin și despre modul în care aceștia pot influența anumite procese biologice.
În cazul cimbrului, unul dintre cele mai spectaculoase rezultate a fost observat într-un model experimental pe șoareci, unde volumul tumorilor mamare a scăzut cu aproximativ 85%. În cazul rozmarinului, cercetările au evidențiat atât activitatea unor compuși precum carnosolul și acidul carnosic, cât și posibilitatea reducerii formării unor amine heterociclice atunci când extractul este utilizat în prepararea cărnii.
Totuși, aceste rezultate nu trebuie transformate într-o promisiune medicală. Studiile pe celule și animale reprezintă etape importante ale cercetării, dar efectele observate în laborator trebuie confirmate prin cercetări clinice înainte de a putea fi aplicate oamenilor.
Cimbrul și rozmarinul nu sunt tratamente împotriva cancerului, iar consumul lor nu înlocuiește prevenția medicală, investigațiile sau terapiile recomandate de specialiști.
Ceea ce arată cercetările de până acum este că plantele conțin compuși cu activitate biologică interesantă, care pot influența anumite mecanisme celulare sau procese chimice asociate preparării alimentelor. Studierea timolului, carvacrolului, carnosolului și acidului carnosic continuă tocmai pentru a se înțelege mai bine dacă și în ce condiții aceste efecte experimentale pot avea relevanță pentru sănătatea umană.
Pentru moment, locul cimbrului și al rozmarinului rămâne unul firesc într-o alimentație variată, ca plante aromatice care pot îmbunătăți gustul mâncărurilor. Rezultatele obținute în laborator sunt promițătoare pentru cercetare, dar nu trebuie confundate cu dovezi clinice că aceste plante pot preveni sau trata cancerul.
Sursă foto – rawf8 / Envato