Copilul se ascunde în spatele tău când vin musafiri? Nu înseamnă neapărat că este timid. Ce transmite acest comportament

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un copil care se ascunde în spatele mamei, se agață de piciorul tatălui sau refuză să răspundă atunci când o persoană necunoscută îi vorbește este rapid catalogat drept „timid”. Comportamentul poate avea însă mai multe explicații, iar presiunea adulților de a saluta, de a răspunde la întrebări sau de a deveni imediat sociabil poate face situația și mai dificilă.

Pentru copiii mici, părintele reprezintă un reper de siguranță într-o situație nefamiliară. Atunci când apare o persoană pe care nu o cunosc suficient, unii copii au nevoie să observe înainte să interacționeze. Faptul că rămân aproape de părinte poate fi, astfel, o modalitate de a-și regla emoțiile și de a se adapta treptat. Mai mult, comportamentul social al copilului poate varia considerabil în funcție de context. Un copil extrem de vorbăreț acasă poate deveni tăcut în prezența unor persoane necunoscute, fără ca acest lucru să indice automat o problemă.

Citește și: Abilitățile sociale la copii: cum le poți dezvolta

Recomandări

Vânătăile inexplicabile la copii: când ar trebui să te îngrijoreze că ar indica o problemă de…

Eczema la bebeluși: 4 semne care pot fi confundate cu pielea uscată

Prea multă atenție poate deveni copleșitoare. Ce pot face părinții

„Cum te cheamă?”, „La ce grădiniță mergi?”, „De ce nu vorbești?”, „Nu ne spui și nouă o poezie?” Pentru adulți sunt întrebări nevinovate. Pentru un copil care abia încearcă să se acomodeze cu prezența unor persoane noi, însă, succesiunea de întrebări și atenția tuturor îndreptată asupra lui pot deveni copleșitoare. Pe măsură ce cresc, copiii devin și mai conștienți de modul în care sunt percepuți de ceilalți. Unii pot începe să se teamă că vor răspunde greșit, că vor face o gafă sau că vor fi judecați. De aceea, simplul fapt că un copil se ascunde în spatele părintelui nu este suficient pentru a vorbi despre anxietate socială. Contează frecvența comportamentului, intensitatea disconfortului și, mai ales, impactul asupra vieții de zi cu zi.

În loc să îl tragă în față sau să îl oblige să vorbească, părinții îi pot permite copilului să rămână aproape și să observe. De asemenea, este de preferat să nu fie forțat să îmbrățișeze, să sărute, să dea mâna sau să răspundă imediat unei persoane cu care nu se simte încă în largul său. Mai mult, se poate face pregătirea înaintea unei vizite: copilului i se poate spune cine urmează să vină și că poate vorbi atunci când se simte pregătit. Există însă situații în care comportamentul merită discutat cu un specialist. Printre semnalele care necesită mai multă atenție se numără evitarea constantă, din cauza fricii, a petrecerilor, activităților școlare sau interacțiunilor cu alți copii, suferința intensă atunci când trebuie să vorbească cu persoane necunoscute, teama persistentă de a fi judecat și dificultățile sociale care ajung să afecteze prieteniile, școala sau activitățile cotidiene.

Așadar, înainte de a spune despre un copil că „este timid”, poate fi mai util să îi oferim puțin timp. Uneori, faptul că se ascunde în spatele părintelui poate să transmită că încă nu se simte pregătit să comunice cu oameni pe care nu îi cunoaște.

Foto: shutterstock