Primele săptămâni de grădiniță și „valul” de răceli: ce este normal și când trebuie să te îngrijorezi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pentru mulți părinți, începutul grădiniței vine cu o surpriză mai puțin plăcută: copilul care până atunci răcea rar începe să aibă nasul înfundat, să tușească, să strănute sau să facă febră la intervale aparent foarte scurte.

Imediat apar și întrebările: „Este normal?”, „Are imunitatea slabă?”, „Este bolnav prea des?” sau „De ce se îmbolnăvește din nou dacă abia s-a făcut bine?”.

Citește și: Pregătirea pentru grădiniță a copiilor

Recomandări

De ce se formează picături de apă în pungile cu legume din frigider? Greșeala care le…

(P) Stil și confort timp de 8 ore: Ce pantofi de birou să alegi fără a…

În realitate, primul an de colectivitate este asociat frecvent cu mai multe infecții respiratorii, pentru că un copil intră în contact apropiat, pentru prima dată într-o asemenea măsură, cu numeroși copii care pot purta virusuri diferite. Copiii mici au, în general, mai multe răceli decât adulții, iar cei care merg la creșă sau grădiniță pot avea și mai multe.

Asta nu înseamnă automat că „nu are imunitate”. În multe cazuri, înseamnă pur și simplu că organismul întâlnește pentru prima dată o mulțime de virusuri respiratorii.

De ce se îmbolnăvesc atât de des copiii la începutul grădiniței

Răceala comună poate fi provocată de numeroase virusuri respiratorii, nu de un singur agent infecțios. În plus, copiii mici petrec multe ore foarte aproape unii de alții, se ating frecvent pe față, își împart obiecte și nu au încă un control foarte bun al igienei mâinilor.

Toate acestea facilitează transmiterea virusurilor.

În primii doi ani de viață, majoritatea copiilor ajung să aibă aproximativ 8–10 răceli, iar copiii care frecventează colectivitatea pot avea chiar mai multe.

Prin urmare, câteva episoade de viroză respiratorie într-un interval relativ scurt nu sunt, în sine, o dovadă că sistemul imunitar funcționează prost.

Poate părea că un copil este bolnav permanent

Aici apare una dintre cele mai mari confuzii.

O răceală poate dura aproximativ o săptămână, iar unele simptome, precum secrețiile nazale sau tusea, pot persista mai mult. HealthyChildren, sursa Academiei Americane de Pediatrie, indică pentru o răceală obișnuită secreții nazale și congestie care pot dura până la aproximativ două săptămâni, iar tusea poate persista până la trei săptămâni.

Dacă, între timp, copilul contractează un alt virus, poate părea că nu s-a însănătoșit niciodată.

De fapt, pot fi două sau mai multe infecții consecutive, cu perioade foarte scurte între ele.

Cum arată o răceală obișnuită

Semnele clasice sunt:

• nas care curge sau este înfundat;
• strănut;
• durere în gât;
• tuse;
• voce răgușită;
• uneori ochi umezi;
• febră, mai ales la debut.

Secrețiile nazale pot deveni galbene sau verzi în timpul evoluției unei răceli și acest lucru nu înseamnă automat că infecția este bacteriană și că este nevoie de antibiotic.

Febra nu înseamnă automat ceva grav

Mulți părinți se sperie imediat când termometrul indică febră.

În cazul unei răceli obișnuite, febra poate dura aproximativ două-trei zile.

Mai important decât o singură cifră este contextul: cum respiră copilul, cât de alert este, dacă bea lichide, dacă urinează și dacă starea generală se îmbunătățește.

Totuși, o febră foarte mare sau una care persistă peste câteva zile trebuie evaluată.

„Se îmbolnăvește pentru că are imunitatea slabă” – nu neapărat

Acesta este unul dintre cele mai populare mituri.

Un copil sănătos aflat la începutul colectivității poate avea multe infecții respiratorii tocmai pentru că intră în contact cu o varietate foarte mare de virusuri.

Fiecare infecție reprezintă o nouă expunere imunologică.

Așadar, frecvența infecțiilor trebuie interpretată împreună cu severitatea lor, felul în care copilul se recuperează și existența eventualelor complicații, nu doar prin numărul de episoade.

Ce se întâmplă după primele luni

În timp, copiii dobândesc imunitate față de o parte dintre virusurile întâlnite anterior.

Asta nu înseamnă că nu se vor mai îmbolnăvi. Există numeroși virusuri care provoacă infecții respiratorii și unul nou îl poate îmbolnăvi din nou.

În multe cazuri, însă, frecvența episoadelor devine mai ușor de gestionat pe măsură ce copilul înaintează în vârstă.

Nu orice tuse înseamnă antibiotic

Răcelile sunt infecții virale, iar antibioticele nu tratează virusurile.

Administrarea inutilă de antibiotice nu grăbește vindecarea unei răceli și poate provoca efecte adverse și favoriza rezistența bacteriană.

Antibioticele pot deveni necesare atunci când apare o complicație bacteriană, de exemplu anumite infecții ale urechii sau sinusurilor, dar decizia trebuie luată medical.

Când copilul ar trebui să rămână acasă

Faptul că un copil are un nas care curge nu înseamnă automat că trebuie exclus săptămâni întregi din colectivitate.

Regulile concrete ale fiecărei grădinițe pot diferi, însă recomandările CDC spun că un copil ar trebui să stea acasă atunci când are febră, vărsături repetate, diaree importantă sau simptome respiratorii care se agravează ori nu se ameliorează.

În general, revenirea în colectivitate trebuie făcută atunci când copilul este suficient de bine încât să participe normal la activități și nu mai prezintă criteriile de excludere prevăzute de instituție.

Ce poate face diferența: igiena

Nu toate răcelile pot fi prevenite.

Totuși, măsurile de bază contează: spălarea frecventă a mâinilor, aerisirea spațiilor, curățarea regulată a suprafețelor și rămânerea acasă atunci când copilul este bolnav ajută la reducerea răspândirii infecțiilor în colectivitate.

Vaccinarea conform recomandărilor medicale este, de asemenea, o măsură importantă de prevenție pentru anumite infecții respiratorii.

Somnul și alimentația nu trebuie neglijate

În perioada de adaptare la grădiniță, somnul poate deveni neregulat.

Copilul poate dormi mai mult după o zi solicitantă sau poate fi mai agitat seara.

O rutină stabilă, suficiente ore de somn și o alimentație variată sunt importante pentru starea generală de sănătate.

Nu există însă un aliment sau un supliment care să „blindeze” copilul împotriva tuturor virusurilor.

Vitamina C și „imunitatea de fier”

O altă reacție frecventă este începerea automată a unor suplimente imediat ce începe sezonul de grădiniță.

Problema este că mai multe vitamine nu înseamnă automat mai multă protecție împotriva infecțiilor.

Suplimentele sunt utile atunci când există un motiv medical sau un aport insuficient, nu ca metodă universală de prevenire a tuturor răcelilor.

Când trebuie să începi să te îngrijorezi

Frecvența infecțiilor este doar o parte din poveste.

Un motiv de îngrijorare este mai ales atunci când copilul are infecții neobișnuit de severe, complicații repetate sau recuperări dificile.

Este recomandată evaluarea medicală dacă apar:

• dificultăți de respirație;
• respirație foarte rapidă;
• șuierat;
• retragerea coastelor la fiecare respirație;
• buze sau față albăstrui;
• deshidratare;
• copil foarte somnolent sau greu de trezit;
• stare generală foarte alterată.

Febra care persistă merită evaluată

În cazul unei răceli simple, febra se reduce de obicei în câteva zile.

Dacă persistă mai mult de trei zile, dispare și apoi revine după mai mult de 24 de ore sau este asociată cu deteriorarea stării generale, copilul ar trebui evaluat de medic.

Același lucru este valabil dacă apar dureri de ureche, secreții oculare purulente, durere de sinusuri sau alte semne sugestive pentru o complicație.

Tusea nu dispare întotdeauna odată cu restul simptomelor

O greșeală frecventă este presupunerea că, dacă nasul s-a desfundat, copilul ar trebui să nu mai tușească deloc.

Tusea poate dura mai mult decât rinoreea și congestia. Într-o răceală obișnuită poate persista câteva săptămâni.

Important este ca evoluția să fie către ameliorare, nu către agravare.

De ce nu trebuie comparat copilul cu ceilalți din grupă

Un copil poate avea trei viroze într-un sezon, altul cinci, altul poate avea mai puține.

Frecvența nu este identică pentru toți.

Contează vârsta, expunerea, sezonul, frații care merg la școală, particularitățile organismului și numeroși alți factori.

Comparația „ceilalți copii nu sunt bolnavi atât de des” nu este suficientă pentru a concluziona că există o problemă medicală.

Primele săptămâni pot fi mai solicitante decât pare

Nu trebuie uitat nici componenta de adaptare.

Pentru un copil care intră pentru prima dată într-un colectiv, ziua înseamnă simultan mulți oameni noi, zgomot, reguli, separarea de părinți, activități diferite și expunere la noi germeni.

Este posibil ca în primele săptămâni copilul să fie mai obosit, mai iritabil și să aibă nevoie de mai multă odihnă.

Asta nu înseamnă neapărat că este bolnav în fiecare zi.

Ce poate face părintele, concret

În loc să încerce să evite absolut orice răceală, părintele poate urmări câteva lucruri simple:

Observă evoluția: este copilul mai bine de la o zi la alta?

Verifică starea generală: bea lichide, urinează, se joacă atunci când febra scade?

Urmărește respirația: aceasta este una dintre cele mai importante informații.

Respectă regulile de revenire la grădiniță: copilul trebuie să fie suficient de bine pentru activitățile obișnuite și să nu prezinte criteriile de excludere.

Când „multe răceli” merită discutate cu pediatrul

Nu există un număr magic de răceli după care copilul este automat considerat bolnav.

Mai important este dacă infecțiile sunt neobișnuit de severe, complicate, prelungite sau dacă există alte probleme între episoade.

Un pediatru poate analiza istoricul complet și poate decide dacă este nevoie de investigații suplimentare.

Primele luni de grădiniță pot veni la pachet cu ceea ce părinții percep drept un adevărat „val de răceli”. În realitate, copiii mici au în mod natural mai multe infecții respiratorii decât adulții, iar contactul apropiat din colectivitate crește expunerea la virusuri.

O răceală cu nas care curge, tuse și, uneori, câteva zile de febră poate fi perfect compatibilă cu o evoluție obișnuită, iar simptomele pot dura una-două săptămâni, în timp ce tusea poate persista și mai mult.

Ceea ce trebuie urmărit nu este doar cât de des se îmbolnăvește copilul, ci și cât de grav este bolnav, cum respiră, cât durează simptomele și cum se recuperează.

Iar dacă apar dificultăți de respirație, deshidratare, somnolență neobișnuită, febră persistentă sau o stare generală care se degradează, nu mai este momentul să punem totul pe seama „răcelilor de la grădiniță” — este nevoie de evaluare medicală.

Foto: Shutterstock