Hreanul este nelipsit de pe mesele românilor, mai ales alături de preparate tradiționale din carne, însă rădăcina cu gust intens are o istorie care depășește cu mult rolul de simplu condiment. Folosită de sute de ani și în scopuri tradiționale, aceasta conține glucozinolați, compuși vegetali care se transformă în izotiocianați atunci când rădăcina este tăiată sau zdrobită. Aceștia sunt responsabili în mare parte pentru aroma și senzația puternic înțepătoare a hreanului.
Pe lângă compușii bioactivi, hreanul furnizează vitamina C și cantități mici de minerale precum potasiu, calciu și magneziu. Pentru că este consumat, de regulă, în cantități mici, contribuția sa calorică este redusă, anunță Healthline.
Una dintre proprietățile pentru care hreanul a devenit cunoscut este acțiunea antimicrobiană. Izotiocianații formați din glucozinolați au fost studiați pentru capacitatea de a inhiba dezvoltarea anumitor microorganisme.
Unele cercetări au evidențiat activitate împotriva unor bacterii precum Staphylococcus aureus și Escherichia coli, însă aceste rezultate nu înseamnă că hreanul poate înlocui tratamentul unei infecții.
Gustul foarte iute al hreanului nu este doar o caracteristică gastronomică. Substanțele volatile eliberate atunci când rădăcina este rasă pot stimula secrețiile nazale și pot produce senzația de desfundare a nasului.
De aceea, în medicina tradițională, hreanul a fost utilizat pentru nas înfundat, răceală și congestia sinusurilor. Totuși, aceste efecte trebuie privite ca ameliorări simptomatice și nu ca tratament pentru infecțiile respiratorii.
Consumat în cantități moderate, hreanul poate aduce mai multe beneficii datorită vitaminelor și compușilor vegetali pe care îi conține:
Este important însă ca aceste beneficii să nu fie exagerate. Studiile privind utilizarea hreanului în scop terapeutic sunt încă limitate, iar pentru multe dintre efectele promovate în medicina naturistă nu există suficiente dovezi clinice pentru a stabili doze terapeutice clare.
Senzația de usturime pe care o provoacă hreanul apare în special după ce rădăcina este tăiată, zdrobită sau rasă. Atunci, glucozinolații intră în contact cu enzimele din plantă și sunt transformați în izotiocianați, inclusiv izotiocianatul de alil.
Acești compuși sunt responsabili pentru aroma caracteristică și pentru senzația de arsură resimțită la nivelul nasului și al gurii.
Tocmai de aceea, hreanul proaspăt ras este mult mai intens decât produsele procesate sau păstrate pentru perioade mai lungi.
Cel mai simplu mod de a introduce hreanul în alimentație este ca adaos la mâncare, ras fin și combinat, după preferințe, cu oțet sau alte ingrediente.
În medicina tradițională au fost folosite și diverse preparate pe bază de hrean, inclusiv infuzii, siropuri sau tincturi. Sursa citată descrie inclusiv un preparat obținut din hrean ras, miere și suc de lămâie, utilizat tradițional pentru tuse și congestie nazală.
Pentru consumul obișnuit, însă, nu este necesar să transformăm hreanul într-un „tratament”. Integrat în alimentație, în cantități moderate, poate fi o modalitate simplă de a adăuga savoare și compuși vegetali unei mese.
Deși poate fi benefic pentru unele persoane, gustul extrem de picant înseamnă și că hreanul nu este potrivit în cantități mari pentru toată lumea.
Consumul excesiv poate irita tractul digestiv, motiv pentru care persoanele cu afecțiuni digestive ar trebui să discute cu medicul înainte de a utiliza hreanul în scop terapeutic.
De asemenea, nu trebuie presupus că un remediu naturist este automat lipsit de reacții adverse. Cantitatea și forma în care este consumat contează.
Potrivit sursei citate, remediile pe bază de hrean nu sunt recomandate femeilor însărcinate, femeilor care alăptează și copiilor mai mici de 4 ani. Persoanele care suferă de afecțiuni digestive ar trebui, de asemenea, să ceară sfatul medicului înainte de a urma o cură cu hrean.
Pentru adulții sănătoși, hreanul poate fi consumat ca aliment, însă nu este recomandată folosirea unor cantități mari în scop terapeutic. Sursa indică o limită de aproximativ 20 de grame pe zi.
Deși este asociat în medicina tradițională cu numeroase efecte benefice, hreanul trebuie privit în primul rând ca aliment cu proprietăți interesante, nu ca medicament.
Există dovezi de laborator și studii preliminare privind acțiunea unor compuși din hrean, însă acestea nu sunt suficiente pentru a susține că planta poate trata singură infecții, boli respiratorii sau alte afecțiuni.
Într-o alimentație echilibrată, hreanul poate rămâne însă un condiment valoros: are puține calorii, oferă vitamina C și compuși vegetali bioactivi și poate transforma chiar și un preparat simplu într-unul mult mai aromat.
FOTO: Shutterstock