Vara este aproape imposibil să nu te oprești măcar o dată la o gelaterie sau să nu ai o cutie de înghețată în congelator. Oferta este mai variată ca niciodată: gelato italian, înghețată artizanală, sorbeturi, produse premium sau variante industriale disponibile în supermarket.
În ultimii ani, înghețata artizanală a câștigat tot mai mult teren, fiind promovată ca o alternativă „naturală”, „mai sănătoasă” și „mai autentică” decât cea produsă la scară industrială.
Citește și: Înghețată retrasă din magazine din cauza unui alergen nedeclarat. Ce trebuie să știe clienții?
Dar este această reputație pe deplin justificată?
Răspunsul este mai complex decât pare. Există diferențe reale între cele două tipuri de înghețată, însă acestea nu înseamnă că una este întotdeauna sănătoasă, iar cealaltă trebuie evitată. Totul depinde de ingrediente, modul de preparare și cantitatea consumată.
Nu există o definiție universală care să stabilească exact ce este o înghețată artizanală.
În general, termenul descrie un produs preparat în cantități mai mici, cu accent pe ingrediente proaspete și pe procesul de fabricație.
De multe ori, aceasta este produsă zilnic sau la intervale scurte și este destinată consumului rapid.
În schimb, înghețata industrială este fabricată în volume mari, ambalată și distribuită către magazine, unde poate fi păstrată luni întregi în lanțul frigorific.
Multe gelaterii folosesc:
Însă nu toate procedează astfel.
Există și produse artizanale care utilizează baze semipreparate, arome și coloranți.
La fel, există înghețate industriale premium care conțin ingrediente de foarte bună calitate.
Prin urmare, eticheta este mai importantă decât denumirea.
Mulți consumatori se sperie când citesc pe etichetă ingrediente precum:
Acestea sunt stabilizatori alimentari.
Rolul lor este să mențină textura cremoasă și să împiedice formarea cristalelor mari de gheață.
Prezența lor nu înseamnă automat că produsul este nesănătos.
Chiar și unele înghețate artizanale folosesc stabilizatori în cantități mici.
Produsele industriale trebuie să suporte:
Pentru aceasta, rețeta este concepută astfel încât textura și gustul să rămână stabile timp îndelungat.
Acesta este unul dintre motivele pentru care pot conține mai mulți emulgatori și stabilizatori decât unele produse artizanale.
Puțini consumatori știu că înghețata conține și aer.
În timpul producerii, amestecul este bătut, iar în compoziție este incorporat aer.
Acest proces poartă denumirea de overrun.
În general, înghețata industrială conține o cantitate mai mare de aer decât gelato-ul artizanal.
Rezultatul este un produs mai voluminos și mai ușor.
Gelato-ul italian este, de regulă, mai dens și mai cremos deoarece conține mai puțin aer.
Înghețata artizanală este servită, în mod obișnuit, la temperaturi puțin mai ridicate decât cea industrială.
Acest lucru permite aromelor să fie percepute mai intens.
În schimb, produsele foarte reci pot avea un gust mai puțin pronunțat până încep să se topească.
Nu neapărat.
Gelato-ul italian tradițional are, în general, un conținut mai redus de grăsimi decât multe tipuri de înghețată clasică, deoarece folosește mai mult lapte și mai puțină smântână.
Totuși, există numeroase rețete, iar valorile diferă considerabil de la un producător la altul.
Un alt mit este că înghețata artizanală nu conține zahăr.
În realitate, zahărul are un rol esențial.
Pe lângă gustul dulce, el influențează textura și împiedică înghețarea completă a produsului.
Prin urmare, atât înghețata artizanală, cât și cea industrială conțin, de regulă, cantități importante de zahăr.
Sorbetul nu conține, în mod obișnuit, lapte sau smântână.
Este preparat în principal din:
Are mai puține grăsimi, însă conținutul de zahăr poate fi comparabil cu cel al înghețatei clasice.
O înghețată cu fistic verde intens sau cu banane galben fosforescent nu este neapărat un semn al unui produs mai bun.
Ingredientele naturale oferă, de regulă, culori mai discrete.
Nuanțele foarte puternice pot indica utilizarea coloranților alimentari, deși aceștia sunt autorizați și utilizați în limitele stabilite de legislație.
În cazul sortimentelor cu fructe, cantitatea de fruct utilizată poate varia foarte mult.
Unele produse conțin piure sau pulpă de fruct în proporție ridicată.
Altele folosesc în principal arome.
Eticheta poate oferi informații utile despre procentul de fruct.
Mulți presupun că înghețata artizanală este automat mai dietetică.
În realitate, valoarea calorică depinde de:
Uneori diferențele dintre cele două variante sunt mici.
Atunci când alegi o înghețată, merită să verifici:
O listă mai scurtă de ingrediente nu garantează automat un produs superior, însă poate sugera o rețetă mai simplă.
Pentru că este produsă în loturi mici și conține adesea ingrediente proaspete, respectarea normelor de igienă și a lanțului frigorific este esențială.
Același lucru este valabil și pentru produsele industriale.
Indiferent de tip, înghețata trebuie păstrată la temperaturi adecvate și nu ar trebui recongelată după ce s-a topit complet.
Nu există un răspuns universal.
În general, o înghețată preparată din ingrediente de calitate, cu o cantitate moderată de zahăr și consumată ocazional poate face parte dintr-o alimentație echilibrată.
Diferența majoră nu este întotdeauna între „artizanal” și „industrial”, ci între rețeta concretă și cantitatea consumată.
Poți ține cont de câteva aspecte:
Înghețata artizanală și cea industrială nu sunt două categorii opuse din punct de vedere al sănătății. Înghețata artizanală poate avea avantajul unor ingrediente mai proaspete și al unei texturi mai dense, în timp ce produsele industriale oferă o calitate constantă și respectă standarde stricte de siguranță alimentară.
În cele din urmă, alegerea potrivită depinde mai puțin de eticheta „artizanal” sau „industrial” și mai mult de ingredientele folosite, valoarea nutrițională și modul în care produsul este integrat într-o alimentație echilibrată. O înghețată rămâne un desert, iar secretul este să fie savurată cu moderație, indiferent de proveniență.
Foto: Shutterstock