Efectul placebo și modificările reale pe care le poate produce în organism

Primești o pastilă și ți se spune că ar trebui să reducă durerea. După un timp, durerea pare mai suportabilă. Corpul se relaxează, disconfortul scade și ai senzația clară că tratamentul începe să funcționeze.

Există însă un detaliu important: pastila nu conținea nicio substanță activă.

Pentru mult timp, efectul placebo a fost prezentat simplist drept o formă de autosugestie. „Este doar în mintea ta” a devenit explicația folosită pentru orice ameliorare apărută după administrarea unui tratament inactiv.

Știința modernă descrie însă un fenomen mult mai complex.

Așteptările, experiențele anterioare și contextul în care este administrat un tratament pot activa mecanisme reale în creier și organism. În anumite situații, pot apărea modificări ale activității cerebrale și ale sistemelor de neurotransmițători implicate în durere, recompensă și răspunsul la tratament.

Placebo nu înseamnă că boala este inventată.

Dar nici nu este o putere magică a gândirii capabilă să vindece orice afecțiune.

Adevărul se află într-o zonă mult mai interesantă.

Citește și: Efectul placebo: ce este şi cum îţi „păcăleşte” creierul să te vindeci

Ce este, de fapt, efectul placebo

Un placebo este o intervenție care nu conține componenta activă specifică tratamentului studiat.

Poate fi o tabletă fără substanță medicamentoasă activă, o injecție cu o soluție neutră sau o altă procedură concepută pentru a imita tratamentul real.

Efectul placebo reprezintă modificările favorabile asociate cu anticiparea unui beneficiu și cu întregul context terapeutic.

Creierul primește mai multe informații.

„Am primit un tratament.”

„Medicul spune că mă poate ajuta.”

„Am mai luat pastile asemănătoare și m-am simțit mai bine.”

„Procedura pare serioasă.”

Aceste informații pot influența modul în care sistemul nervos procesează anumite simptome.

Placebo nu înseamnă „totul este în capul tău”

Aceasta este probabil cea mai importantă confuzie.

Durerea, greața, oboseala și alte simptome sunt experiențe produse prin activitatea sistemului nervos.

Creierul nu este doar un observator pasiv care primește informații din corp.

El interpretează permanent semnalele.

Durerea este un exemplu foarte bun.

Atunci când apare o leziune, receptorii și nervii transmit informații către sistemul nervos central. Creierul analizează aceste informații în funcție de context, experiențe anterioare, atenție și percepția pericolului.

Din acest motiv, aceeași intensitate a unui stimul poate fi percepută diferit în contexte diferite.

Efectul placebo poate modifica o parte dintre aceste procese.

Simptomul nu este inventat.

Modul în care este procesat poate fi însă influențat.

Creierul încearcă permanent să anticipeze ce urmează

Creierul uman funcționează în mare măsură prin predicții.

Folosește experiențele anterioare pentru a anticipa ce se va întâmpla.

Dacă vezi o cană de cafea dimineața, corpul tău se pregătește pentru experiența cunoscută.

Dacă intri într-un cabinet medical și primești o injecție, creierul asociază întreaga situație cu ideea de tratament.

Ambalajul.

Halatul medicului.

Mirosul cabinetului.

Pastila.

Paharul cu apă.

Toate pot deveni semnale asociate cu experiențe anterioare.

Creierul învață.

Iar aceste asocieri pot influența răspunsurile organismului.

Așteptarea poate modifica experiența durerii

Efectul placebo a fost studiat intens în domeniul durerii.

Dacă unei persoane i se spune că primește un analgezic puternic, așteptarea ameliorării poate influența modul în care creierul procesează semnalele dureroase.

În anumite experimente, participanții raportează o reducere a durerii după administrarea unui placebo.

Dar cercetătorii nu s-au limitat la întrebarea „te doare mai puțin?”.

Au analizat activitatea creierului.

Studiile de neuroimagistică au identificat modificări în regiuni implicate în procesarea durerii și în controlul acesteia.

Cu alte cuvinte, experiența subiectivă poate fi însoțită de modificări neurobiologice măsurabile.

Organismul are propriul sistem de calmare a durerii

Corpul uman produce substanțe capabile să influențeze durerea.

Printre acestea se numără opioidele endogene.

Endorfinele fac parte din sistemele naturale implicate în modularea durerii.

Aceste substanțe pot acționa asupra receptorilor opioizi din sistemul nervos.

Este același tip general de sistem biologic asupra căruia acționează și anumite medicamente opioide, deși mecanismele și intensitatea efectelor nu sunt identice.

În anumite forme de analgezie placebo, creierul poate activa sistemul opioid endogen.

Practic, așteptarea ameliorării poate contribui la activarea propriilor mecanisme ale organismului de control al durerii.

Experimentul cu naloxona a schimbat modul în care privim placebo

Una dintre observațiile importante din cercetarea placebo a implicat naloxona.

Naloxona este un antagonist al receptorilor opioizi.

Cu alte cuvinte, poate bloca efectele opioidelor asupra anumitor receptori.

Cercetătorii au observat că, în anumite experimente, administrarea naloxonei poate reduce sau bloca analgezia placebo.

Această descoperire a avut o implicație importantă.

Dacă efectul placebo ar fi fost doar o declarație verbală de tipul „cred că mă doare mai puțin”, blocarea receptorilor opioizi nu ar fi trebuit să influențeze rezultatul.

Faptul că analgezia placebo poate fi modificată farmacologic arată implicarea unor mecanisme biologice reale.

Dopamina poate participa la efectul placebo

Sistemul dopaminergic este asociat cu recompensa, motivația și anticiparea.

Atunci când o persoană se așteaptă la un rezultat pozitiv, circuitele cerebrale implicate în anticiparea recompensei pot deveni active.

Studiile au identificat modificări ale neurotransmisiei dopaminergice în anumite contexte placebo.

Un rol important îl poate avea nucleul accumbens, o regiune implicată în procesarea recompensei și motivației.

Ideea este importantă.

Creierul nu reacționează doar la ceea ce s-a întâmplat.

Reacționează și la ceea ce crede că urmează să se întâmple.

Placebo nu este un singur mecanism

Nu există un „buton placebo” în creier.

Efectul placebo reprezintă mai multe procese care pot funcționa diferit în funcție de simptom și context.

Printre mecanismele studiate se numără:

• așteptările;
• condiționarea;
• învățarea;
• anticiparea recompensei;
• atenția;
• relația medic-pacient;
• experiențele anterioare cu tratamentele.

De aceea, nu toate răspunsurile placebo sunt identice.

Placebo pentru durere poate implica anumite circuite.

Răspunsurile asociate altor simptome pot utiliza alte mecanisme.

Condiționarea poate „învăța” organismul să răspundă

Imaginează-ți că iei același medicament timp de mai multe zile.

Pastila are aceeași formă.

Aceeași culoare.

Este luată la aceeași oră.

De fiecare dată, după administrare, apare un anumit efect.

Creierul începe să asocieze ritualul cu răspunsul biologic.

Acest proces seamănă cu învățarea prin condiționare.

După suficiente asocieri, elementele contextului pot deveni semnale.

În anumite condiții experimentale, înlocuirea tratamentului activ cu un placebo poate continua să producă o parte din răspunsul asociat anterior medicamentului.

Organismul a învățat asocierea.

Celebrul experiment al lui Pavlov explică o parte din fenomen

Câinii lui Ivan Pavlov sunt probabil cel mai cunoscut exemplu de condiționare clasică.

Animalele au învățat să asocieze un semnal cu hrana.

După repetarea asocierii, simplul semnal putea declanșa un răspuns fiziologic.

Salivația era reală.

Nu era „imaginară”.

Un principiu asemănător poate funcționa și în anumite răspunsuri asociate tratamentelor.

Corpul poate învăța legătura dintre un context și un efect.

Contează ce spune medicul

Modul în care este prezentat un tratament poate influența așteptările pacientului.

Există o diferență între:

„Încercăm asta. Nu știu dacă va face ceva.”

și

„Acest tratament a ajutat multe persoane cu simptome similare și vom urmări atent cum răspunzi.”

A doua formulare poate crea o așteptare mai pozitivă fără a oferi garanții false.

Relația cu medicul poate deveni o parte a contextului terapeutic.

Empatia, atenția și sentimentul că problema este luată în serios pot influența experiența pacientului.

Acest lucru nu înseamnă că medicul „vindecă prin vorbe”.

Înseamnă că interacțiunea medicală poate modifica așteptările și răspunsurile psihobiologice ale pacientului.

Ritualul tratamentului contează

O pastilă nu este doar o substanță chimică.

Pentru creier, poate fi și un simbol al tratamentului.

Același lucru este valabil pentru o injecție sau o procedură medicală.

Ritualurile terapeutice creează context.

Așteptarea la cabinet.

Consultația.

Explicația medicului.

Rețeta.

Administrarea tratamentului.

Toate aceste elemente transmit creierului informația că „se face ceva pentru problemă”.

În anumite situații, acest context poate amplifica răspunsul la tratament.

De ce injecțiile pot produce un placebo mai puternic

În unele contexte experimentale, procedurile percepute ca fiind mai intense sau mai sofisticate pot genera așteptări mai puternice.

O injecție poate părea mai „serioasă” decât o tabletă.

O procedură complexă poate părea mai eficientă decât una simplă.

Nu pentru că acul are o putere psihologică universală.

Ci pentru că oamenii au anumite credințe și experiențe legate de tratamente.

Dacă o persoană crede că „injecțiile sunt mai puternice”, această așteptare poate influența răspunsul placebo.

Culoarea și aspectul pastilei pot influența așteptările

Oamenii asociază culorile și formele cu anumite efecte.

Unele culori pot fi percepute ca stimulante.

Altele pot fi asociate cu calmul.

Mărimea pastilei, numele tratamentului și ambalajul pot influența percepția pacientului.

Aceste efecte nu sunt complet universale.

Cultura și experiențele personale contează.

Un ambalaj familiar poate inspira încredere unei persoane și poate fi complet neutru pentru alta.

Medicamentul real are și el o „componentă placebo”

Acesta este unul dintre cele mai interesante aspecte.

Atunci când iei un medicament activ, efectul perceput poate include mai multe componente.

Există efectul farmacologic al substanței.

Dar există și așteptarea legată de tratament.

Dacă știi că ai primit un analgezic, răspunsul poate fi diferit față de situația în care aceeași substanță este administrată fără să știi exact momentul administrării, în condiții experimentale controlate.

Așteptarea poate amplifica efectul perceput al unui tratament real.

Placebo nu este întotdeauna „în locul medicamentului”.

Mecanismele placebo pot funcționa și alături de tratamentul activ.

Placebo poate reduce durerea, dar poate vindeca o fractură?

Nu.

Aici apar exagerările periculoase.

Efectul placebo poate modifica experiența unor simptome și anumite răspunsuri fiziologice.

Nu poate lipi mecanic un os fracturat.

Nu poate elimina o tumoră doar prin așteptări pozitive.

Nu poate înlocui insulina atunci când organismul are nevoie de insulină.

Nu distruge bacteriile într-o infecție care necesită tratament antibiotic.

Există o diferență între modificarea simptomelor și eliminarea cauzei unei boli.

Această diferență este esențială.

Te poți simți mai bine fără ca boala să fi dispărut

Durerea poate scădea.

Greața poate deveni mai suportabilă.

Anxietatea legată de simptome poate fi redusă.

Persoana poate dormi mai bine.

Toate acestea sunt rezultate importante.

Dar ameliorarea simptomelor nu demonstrează automat că procesul patologic a fost eliminat.

De exemplu, reducerea durerii nu înseamnă neapărat că leziunea care produce durerea s-a vindecat.

Din acest motiv, efectul placebo nu trebuie folosit pentru a ignora investigațiile sau tratamentele necesare.

De ce placebo pare mai puternic pentru anumite simptome

Răspunsurile placebo sunt frecvent studiate în cazul simptomelor puternic influențate de procesarea sistemului nervos.

Durerea este exemplul clasic.

Dar cercetările au analizat și greața, oboseala și alte simptome.

Asta nu înseamnă că simptomele sunt imaginare.

Înseamnă că experiența lor este construită prin interacțiunea dintre semnalele corpului și procesarea cerebrală.

Cu cât sistemul nervos are un rol important în modularea experienței simptomului, cu atât contextul și așteptările pot avea un spațiu mai mare de influență.

De ce unii oameni răspund mai puternic decât alții

Nu există o personalitate simplă a „omului care răspunde la placebo”.

Ideea că doar persoanele naive sau ușor de păcălit experimentează efectul placebo este greșită.

Răspunsul poate varia în funcție de:

• tipul simptomului;
• experiențele anterioare;
• nivelul așteptărilor;
• context;
• procesul de învățare;
• relația terapeutică;
• diferențele individuale ale sistemului nervos.

Aceeași persoană poate avea un răspuns placebo puternic într-o situație și aproape inexistent în alta.

Poate funcționa placebo dacă știi că este placebo?

Surprinzător, cercetătorii au studiat exact această întrebare.

Aceste intervenții sunt numite „open-label placebo”.

Persoanelor li se spune clar că primesc un placebo.

Nu există minciună.

Și totuși, unele studii au identificat ameliorări ale anumitor simptome.

Cum este posibil?

O explicație este că răspunsul placebo nu depinde exclusiv de credința conștientă că primești un medicament activ.

Ritualul tratamentului, condiționarea și așteptarea că mecanismele placebo ar putea ajuta pot avea un rol.

Totuși, cercetarea în acest domeniu continuă, iar rezultatele nu trebuie interpretate ca dovadă că placebo tratează orice boală.

Partea întunecată a placebo: efectul nocebo

Dacă așteptările pozitive pot contribui la ameliorarea unor simptome, așteptările negative pot produce efectul opus.

Acesta este efectul nocebo.

O persoană se așteaptă să apară o reacție adversă.

Începe să își monitorizeze corpul.

Observă fiecare senzație.

O durere de cap ușoară, care altfel ar fi fost ignorată, devine importantă.

„A început efectul advers.”

Anxietatea poate crește.

Tensiunea musculară se modifică.

Senzațiile devin mai intense.

Simptomul experimentat este real, chiar dacă așteptarea negativă a contribuit la apariția sau amplificarea lui.

Prospectul unui medicament poate influența ceea ce observi

Citirea unei liste lungi de reacții adverse poate crește atenția acordată corpului.

„Amețeală.”

Persoana se ridică și analizează imediat dacă se simte amețită.

„Greață.”

Orice senzație abdominală devine suspectă.

Acest lucru nu înseamnă că reacțiile adverse ale medicamentelor sunt inventate.

Medicamentele pot produce efecte adverse farmacologice reale.

Problema este că, în anumite situații, așteptarea poate contribui suplimentar la simptome.

Cele două mecanisme pot exista simultan.

Cuvintele pot amplifica durerea

Imaginează-ți două formulări înaintea unei proceduri.

„O să doară foarte tare.”

și

„Este posibil să simți o presiune și un disconfort pentru câteva momente.”

Ambele pot descrie sincer posibilitatea unei senzații neplăcute.

Dar creează așteptări diferite.

Modul în care profesioniștii din sănătate comunică poate influența anticiparea pacientului.

De aceea, comunicarea medicală atentă nu înseamnă ascunderea riscurilor.

Înseamnă prezentarea informațiilor corect, fără amplificarea inutilă a fricii.

De ce avem nevoie de placebo în studiile clinice

Să presupunem că 100 de persoane primesc un tratament nou și 60 spun că se simt mai bine.

Medicamentul funcționează?

Nu putem ști doar din această informație.

Unele persoane s-ar fi simțit mai bine oricum.

Boala poate fluctua natural.

Simptomele pot varia.

Așteptările pot influența răspunsul.

De aceea, studiile clinice folosesc frecvent grupuri de control.

Un grup primește tratamentul studiat.

Alt grup primește placebo.

Dacă tratamentul activ produce rezultate semnificativ mai bune decât placebo, cercetătorii au motive mai solide să atribuie diferența efectului specific al intervenției.

Ameliorarea din grupul placebo nu este întotdeauna „efect placebo”

Aceasta este o nuanță foarte importantă.

Dacă o persoană din grupul placebo se simte mai bine, schimbarea nu este automat produsă de mecanisme placebo.

Simptomele pot dispărea natural.

Boala poate avea perioade mai bune și mai rele.

Persoana poate modifica alte comportamente.

Poate exista regresia către medie: oamenii intră adesea într-un studiu atunci când simptomele sunt foarte intense, iar acestea pot reveni ulterior spre nivelul lor obișnuit.

Prin urmare, „răspunsul din grupul placebo” și „efectul placebo propriu-zis” nu sunt exact același lucru.

Poate placebo modifica organismul în mod măsurabil?

Da, în anumite contexte.

Cercetările au identificat modificări ale activității cerebrale și ale neurotransmisiei asociate răspunsurilor placebo.

În analgezia placebo au fost implicate sistemele opioide endogene.

Au fost studiate și modificări ale sistemului dopaminergic.

Tehnicile de neuroimagistică permit cercetătorilor să observe activitatea anumitor regiuni cerebrale în timpul acestor răspunsuri.

Așadar, placebo poate fi asociat cu schimbări biologice reale.

Dar amploarea și tipul modificărilor depind de context.

Nu există un efect placebo universal care să acționeze identic asupra tuturor organelor și bolilor.

Înseamnă asta că „gândirea pozitivă vindecă”?

Nu.

Aceasta este o interpretare excesivă și uneori crudă.

O persoană bolnavă nu este responsabilă pentru evoluția bolii doar pentru că nu a „gândit suficient de pozitiv”.

Cancerul, bolile autoimune, infecțiile și alte afecțiuni complexe nu apar sau dispar în funcție de optimism.

Așteptările și contextul pot influența anumite simptome și răspunsuri ale organismului.

Aceasta este o realitate biologică interesantă.

Dar nu transformă mintea într-un tratament universal.

Efectul placebo arată cât de strâns sunt legate creierul și corpul

Poate cea mai importantă lecție a cercetărilor despre placebo este că separarea strictă dintre „psihic” și „fizic” este adesea artificială.

O așteptare este un proces cerebral.

O emoție implică activitate neuronală, hormoni și răspunsuri ale sistemului nervos.

Durerea este procesată de circuite biologice.

Stresul poate modifica ritmul cardiac și tensiunea musculară.

Creierul face parte din corp.

Prin urmare, faptul că o așteptare poate produce o modificare fiziologică nu ar trebui să fie privit drept ceva supranatural.

Este biologie.

Efectul placebo nu este simpla imaginație a unei persoane care vrea să creadă că un tratament funcționează.

Așteptările, experiențele anterioare și contextul terapeutic pot activa mecanisme neurobiologice reale. În anumite forme de analgezie placebo, cercetătorii au identificat implicarea sistemului opioid endogen și modificări ale activității cerebrale asociate procesării durerii. Sistemul dopaminergic și circuitele recompensei pot participa, de asemenea, la anumite răspunsuri.

Dar placebo are limite clare.

Poate influența experiența unor simptome și anumite procese fiziologice. Nu înlocuiește tratamentul necesar pentru o infecție bacteriană, nu repară o fractură și nu elimină automat cauza unei boli.

Poate cea mai interesantă concluzie nu este că „mintea vindecă orice”.

Este că așteptările sunt ele însele evenimente biologice.

Creierul anticipează, învață și interpretează permanent ceea ce se întâmplă în corp. Iar uneori, simpla așteptare a unei ameliorări poate activa mecanisme pe care organismul le avea deja la dispoziție.

Foto: Shutterstock