Cum fac japonezii papanași. Rețeta tradițională a gospodinelor din Okinawa

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Papanașii sunt unul dintre cele mai iubite deserturi românești. Pufoși, aromați și serviți cu smântână și dulceață, aceștia ocupă un loc special în gastronomia noastră. Deși Japonia nu are o rețetă tradițională de papanași, există un desert surprinzător de asemănător ca aspect și textură, preparat de generații întregi în insula Okinawa.

Se numește Sata Andagi și este considerat una dintre cele mai populare gustări dulci din sudul Japoniei. La prima vedere, aceste gogoși aurii amintesc imediat de papanașii românești. Sunt crocante la exterior, dense și pufoase în interior și au o formă aparte, care apare în mod natural în timpul prăjirii.

Mulți turiști care ajung în Okinawa spun că Sata Andagi seamănă cu o combinație între o gogoașă și un papanaș, chiar dacă ingredientele și modul de servire sunt diferite.

Recomandări

Rețetă pilaf uzbec. Are un gust delicios și se prepară rapid!

Desertul vedetă al verii: căpșuni, cremă fină și gustul copilăriei într-o rețetă fără coacere

Desertul-simbol al insulei Okinawa

Okinawa este o regiune celebră pentru cultura sa distinctă, pentru plajele spectaculoase și pentru numărul mare de centenari care locuiesc aici.

Bucătăria locală diferă destul de mult de cea întâlnită în restul Japoniei și include numeroase preparate specifice.

Printre acestea se află și Sata Andagi.

Numele desertului provine din dialectul local și poate fi tradus aproximativ prin expresia „zahăr prăjit”.

Rețeta este simplă și a fost transmisă din generație în generație în gospodăriile din Okinawa.

În trecut, aceste gogoși erau pregătite în special cu ocazia sărbătorilor și evenimentelor importante din familie.

Astăzi pot fi găsite în piețe, magazine locale și patiserii din întreaga insulă.

De ce seamănă cu papanașii românești

Chiar dacă nu conțin brânză de vaci, așa cum se întâmplă în cazul papanașilor românești, Sata Andagi au o textură surprinzător de apropiată.

Interiorul este dens, ușor umed și foarte sățios.

Exteriorul devine crocant și auriu în timpul prăjirii.

Un alt element care amintește de papanașii noștri este forma.

În timpul gătirii, suprafața gogoașei se crapă și se deschide asemenea unei flori. Acest aspect îi oferă un aer rustic și autentic.

Mulți compară aceste crăpături naturale cu moțul specific papanașilor românești.

Ingredientul care le oferă gustul autentic

În varianta tradițională, gospodinele din Okinawa folosesc zahăr brun numit kokuto.

Acesta este obținut din trestie de zahăr și are o aromă bogată, cu note de caramel și melasă.

Kokuto este unul dintre ingredientele emblematice ale regiunii și contribuie decisiv la gustul specific al desertului.

Ingrediente pentru aproximativ 10-12 bucăți

• 2 ouă mari
• 200 g zahăr brun kokuto sau zahăr brun obișnuit
• 250 g făină
• 1 linguriță și jumătate praf de copt
• un praf de sare
• aproximativ 700 ml ulei pentru prăjit

Secretul este temperatura scăzută a uleiului

Spre deosebire de multe alte gogoși care sunt prăjite rapid la temperaturi foarte ridicate, Sata Andagi se prepară lent.

Bilele de aluat sunt introduse în ulei încălzit la aproximativ 140-150 de grade Celsius.

Această temperatură relativ redusă permite căldurii să pătrundă treptat în interior.

Pe măsură ce aluatul se gătește, presiunea creată în interior produce acele crăpături spectaculoase care reprezintă semnătura desertului.

Procesul durează câteva minute și necesită răbdare.

Rezultatul este însă impresionant: o gogoașă perfect coaptă în interior și crocantă la exterior.

Cum se prepară

Într-un bol mare, ouăle se bat împreună cu zahărul brun până când acesta începe să se dizolve și compoziția devine omogenă.

Separat, se amestecă făina, praful de copt și sarea.

Ingredientele uscate se încorporează treptat în compoziția de ouă și zahăr.

Se amestecă până când se obține un aluat gros și ușor lipicios.

Din compoziție se formează bile de aproximativ 4-5 centimetri diametru.

Pentru a lucra mai ușor, mâinile pot fi umezite ușor cu apă sau unse cu puțin ulei.

Într-o cratiță adâncă se încălzește uleiul la 140-150 de grade Celsius.

Bilele de aluat se introduc cu grijă în ulei și se prăjesc câteva minute, întorcându-se periodic pentru a se rumeni uniform.

Pe măsură ce se gătesc, acestea încep să se deschidă la suprafață și să capete aspectul caracteristic de floare.

Când devin aurii și crocante, se scot pe hârtie absorbantă pentru eliminarea excesului de ulei.

Cum se servesc

Spre deosebire de papanașii românești, care sunt aproape întotdeauna serviți cu smântână și dulceață, Sata Andagi se consumă simpli.

Aroma intensă a zahărului brun este suficientă pentru a oferi desertului un gust bogat și echilibrat.

Japonezii îi servesc adesea alături de ceai verde sau cafea.

Textura lor consistentă îi transformă într-o gustare ideală pentru după-amiază.

Unii localnici îi consumă chiar la micul dejun.

O rețetă care cucerește turiștii

În ultimii ani, Sata Andagi a devenit unul dintre cele mai căutate preparate de către turiștii care vizitează Okinawa.

Mulți sunt atrași de aspectul neobișnuit al gogoașelor, iar după prima degustare descoperă un desert simplu, dar extrem de gustos.

Poate că japonezii nu au papanași în sensul clasic al cuvântului, însă au găsit propria variantă a acestui concept.

Cu ingrediente puține, o tehnică atentă de prăjire și celebrul zahăr brun din Okinawa, gospodinele japoneze au creat un desert care amintește surprinzător de mult de unul dintre cele mai iubite preparate dulci din România.