Șlefuirea dintre dinți în ortodonție: cât de sigură este pentru smalț?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În tratamentele ortodontice moderne, unul dintre obiectivele principale este obținerea unui zâmbet armonios fără a apela, pe cât posibil, la extracții dentare. Pentru a crea spațiul necesar alinierii dinților, medicul ortodont poate folosi o procedură numită reducere interproximală (IPR), cunoscută popular drept „șlefuirea dintre dinți”.

Deși este o tehnică frecvent utilizată și considerată sigură, mulți pacienți se întreabă: Afectează această procedură smalțul? Poate slăbi dinții pe termen lung?

Un studiu recent pe care l-am realizat împreună cu echipa mea își propune exact acest lucru: să analizeze, în detaliu microscopic, cum este influențată suprafața smalțului în funcție de tehnica utilizată.

Recomandări

(P) Tratamentul de canal cu endodonție magnificată: ghid complet pentru pacienți în 2026

Te dor dinții când muști din pâine? Afecțiuni care pot sta în spatele acestui simptom

Ce este reducerea interproximală (IPR)?

Reducerea interproximală este o procedură minim invazivă prin care se îndepărtează o cantitate foarte mică de smalț (de obicei între 0,1 și 0,5 mm) de pe suprafețele laterale ale dinților.

Scopul nu este subțierea excesivă a dinților, ci crearea unui spațiu controlat care permite:

• alinierea dinților înghesuiți,
• corectarea discrepanțelor de dimensiune între maxilar și mandibulă,
• evitarea extracțiilor în anumite cazuri,
• optimizarea rezultatelor în tratamentele cu alignere transparente.

Procedura este planificată cu mare precizie și realizată în limite biologic sigure.

De ce este importantă suprafața smalțului?

Smalțul dentar este cel mai dur țesut din corpul uman si nu este regenerabil. Orice intervenție asupra lui trebuie făcută responsabil.

Citește și: Eroziunea smaltului dentar: cauze, simptome, metode de prevenire si tratament

Suprafața smalțului are un rol esențial:

• protejează dintele de carii,
• influențează retenția plăcii bacteriene,
• afectează rezistența la uzură,
• contribuie la estetica dentară.

Dacă, după șlefuire, suprafața rămâne excesiv de rugoasă, există teoretic riscul unei acumulări mai mari de placă bacteriană sau al sensibilității dentare.

De aceea, întrebarea esențială este: care tehnică de reducere interproximală păstrează smalțul într-o stare cât mai apropiată de cea naturală?

Cum am analizat smalțul la nivel microscopic

Pentru a înțelege exact ce se întâmplă cu smalțul după IPR, am utilizat două metode avansate de analiză:

1. Microscopia electronică de baleiaj (SEM)

Aceasta oferă imagini extrem de detaliate ale suprafeței smalțului, permițând observarea micro-structurii acestuia.

2. Microscopia cu forță atomică (AFM)

O tehnică și mai fină, capabilă să măsoare rugozitatea la nivel nanometric (la o scară invizibilă ochiului uman).

Au fost comparate mai multe tehnici și instrumente utilizate frecvent în practica ortodontică:

• benzi abrazive manuale,
• discuri abrazive,
• sisteme rotative mecanizate.
  

Ce au arătat rezultatele?

Rezultatele au fost extrem de interesante și relevante pentru practica clinică.

Toate tehnicile produc modificări ale suprafeței smalțului — lucru firesc, având în vedere că îndepărtăm un strat foarte subțire din acesta. Însă diferențele apar în gradul de rugozitate rămas după procedură.

Am observat că:

• Unele instrumente lasă suprafețe mai uniforme și mai netede.
• Altele pot produce micro-striații mai accentuate.
• Etapa de finisare și lustruire este esențială pentru reducerea rugozității.
  

Un aspect important este faptul că, atunci când reducerea interproximală este realizată corect și este urmată de o etapă adecvată de finisare, suprafața smalțului poate fi adusă foarte aproape de textura sa naturală.

Cu alte cuvinte: tehnica și protocolul fac diferența.

Înseamnă asta că IPR este periculoasă?

Nu.

Atunci când este indicată corect și efectuată de un medic specialist, reducerea interproximală este o procedură sigură, controlată și predictibilă.

Este important de înțeles că:

• Cantitatea de smalț îndepărtată este foarte mică.
• Se lucrează în limitele grosimii biologice sigure.
• Smalțul nu este „subțiat excesiv”.
• Procedura este planificată digital, mai ales în cazul tratamentelor cu alignere.

Studiile existente în literatura de specialitate arată că, atunci când este realizată corect, IPR nu crește riscul de carii, nu slăbește dinții și nu afectează stabilitatea pe termen lung.

Rolul finisării: un pas adesea subestimat

Unul dintre cele mai importante concluzii ale studiului este legat de finisare.

Reducerea interproximală nu înseamnă doar șlefuire. Procedura completă include:

1. Îndepărtarea controlată a smalțului.
2. Netezirea suprafeței.
3. Lustruirea finală.
   

Finisarea adecvată poate reduce semnificativ rugozitatea creată inițial, apropiind textura smalțului de cea naturală.

Acest pas este esențial pentru:

• prevenirea retenției plăcii bacteriene,
• confortul pacientului,
• protecția pe termen lung a dintelui.

Ce ar trebui să știe pacienții care urmează un tratament ortodontic?

Dacă medicul ortodont recomandă reducerea interproximală, este important să știți că:

✔ Procedura este minim invazivă.
✔ Este realizată cu instrumente speciale, calibrate.
✔ Este planificată în funcție de cazul dumneavoastră.
✔ Nu „subțiază” dinții în mod periculos.
✔ Face parte dintr-o strategie de tratament menită să evite extracțiile sau compromisurile estetice.

În plus, igiena orală rămâne esențială. Indiferent de tehnica utilizată, menținerea unei igiene corecte și controalele periodice sunt cheia sănătății dentare pe termen lung.

Medicina modernă înseamnă măsurători precise, nu presupuneri

Un aspect important al acestui studiu este faptul că ne permite să trecem dincolo de percepții și presupuneri.

Prin utilizarea metodelor moderne de analiză microscopică, putem evalua obiectiv impactul fiecărei tehnici și putem adapta protocoalele clinice pentru a proteja cât mai bine smalțul dentar.

Ortodonția modernă nu mai înseamnă doar alinierea dinților, ci și conservarea maximă a structurilor naturale.

Ce ar trebui pacienții să știe

În concluzie, reducerea interproximală este o procedură sigură și eficientă atunci când este realizată corect și completată de o etapă adecvată de finisare.

Studiile de laborator arată că, deși există modificări microscopice ale suprafeței smalțului, acestea pot fi controlate și minimizate prin alegerea tehnicii potrivite și prin respectarea protocolului clinic.

Pentru pacienți, mesajul este simplu: aveți încredere în planul de tratament recomandat de medicul ortodont și nu vă temeți de proceduri care sunt atent studiate și validate științific.

În ortodonție, precizia face diferența — iar știința ne ajută să oferim tratamente din ce în ce mai sigure și mai conservatoare.

Textul este o adaptare a unui articol publicat inițial pe platforma ștințiifică Multidisciplinary Digital Publishing Institute: https://www.mdpi.com/2227-9059/12/8/1629

• Articol scris de Dr. Dan Șerbănoiu, medic specialist ortodonție, doctor în științe medicale, domeniul Ortodonție și ODF Upgrade Dental
• Articol revizuit de Alexandra Necșoiu, redactor-șef „Ce se întâmplă, Doctore?”

Foto: shutterstock