Orezul din plastic: mit sau realitate? Cum să identifici orezul adevărat

Poveștile despre „orezul din plastic” au stârnit anxietate globală, dar cât adevăr există în aceste afirmații? Descoperă cum să recunoști orezul autentic și să eviți capcanele viralelor înșelătoare!

Videoclipuri din mediul online în care boabele de orez sar, se topesc la flacără sau plutesc ciudat în apă circulă periodic pe internet, stârnind îngrijorări în rândul consumatorilor. În țările unde orezul este aliment de bază, gândul că un produs atât de esențial ar putea fi falsificat creează neliniște.

Dar este orezul din plastic o realitate sau doar un mit alimentat de teamă și dezinformare? Și, mai important, cum ne putem asigura că orezul din bucătăria noastră este sigur de consumat? Iată ce ar trebui să știți.

Recomandări

Cadouri romantice de Valentine’s Day pentru relații la distanță. Ce să îi dăruiești partenerului tău

Alimente pe care nu ar trebui să le combini cu laptele și de ce! Ai grijă…

Cum a apărut mitul orezului din plastic

Potrivit unui raport al publicației The Times of India, acest zvon a început să circule la mijlocul anilor 2010, mai ales pe rețelele sociale și pe platformele de mesagerie. A fost asociat cu ideea apariției unor alimente contrafăcute pe piață. Totuși, investigațiile autorităților din diverse țări, precum India, China și state din sud-estul Asiei, nu au găsit dovezi care să susțină existența unei producții pe scară largă sau a unei vânzări de „orez din plastic” destinat consumatorilor.

Au fost însă identificate cazuri izolate de adulterare alimentară, cum ar fi amestecarea orezului de calitate inferioară cu lianti artificiali pentru furaje sau utilizarea de agenți de lustruire și substanțe chimice pentru a îmbunătăți aspectul. Aceste practici sunt ilegale și îngrijorătoare, dar nu sunt echivalente cu crearea de boabe complet sintetice din plastic. În concluzie, ideea unui orez din plastic disponibil pe scară largă rămâne extrem de puțin probabilă și nu este susținută de dovezi credibile.

De unde vine confuzia?

Anumite caracteristici naturale ale orezului pot părea suspecte, mai ales atunci când există deja o teamă în acest sens. De exemplu, amidonul din orez se poate întări pe măsură ce se răcește, ceea ce face ca boabele să sară ușor când sunt scăpate pe jos. Unele soiuri sunt în mod natural lucioase sau translucide, iar orezul alb foarte bine lustruit poate părea nenatural de strălucitor. Chiar și atunci când este ars, orice aliment organic, inclusiv orezul, se poate topi sau carboniza în moduri care seamănă cu materialele sintetice.

Deseori, aceste particularități sunt scoase din context și prezentate în videoclipuri dramatice care amplifică temerile, fără o explicație științifică.

Teste casnice: mit sau realitate?

Trebuie să fim atenți la testele promovate online, deoarece multe dintre ele sunt înșelătoare sau lipsite de relevanță.

• Testul plutirii: Orezul real poate pluti sau se poate scufunda, în funcție de soi, vechime și aerul prins între boabe. Flotabilitatea nu înseamnă automat că este fals.

• Testul arderii: Orezul expus la flacără se poate înnegri sau emite miros de ars, deoarece este un aliment organic. Topirea parțială sau formarea unui reziduu dur poate fi cauzată de caramelizarea amidonului, nu de prezența plasticului.

• Testul zdrobirii: Orezul crud este în mod natural dur. Faptul că nu se fărâmițează ușor între degete sau linguri nu indică neapărat o problemă.

Aceste teste pot ridica întrebări, dar ele nu pot identifica compoziția chimică a orezului. Pentru rezultate certe, este necesară analiza de laborator.

Cum să recunoști orezul de calitate?

În loc să te bazezi pe trucuri virale, concentrează-te pe verificări simple, dar eficiente:

• Verifică ambalajul: Cumpără orez de la branduri de încredere sau de la vânzători locali respectabili. Alege pachete sigilate ce au numere de lot, date de producție și certificări de siguranță alimentară. Evită orezul vândut la vrac, dacă nu poți verifica proveniența.

• Examinează boabele: Orezul de calitate este uniform ca formă pentru fiecare tip, fără particule prăfoase excesive sau reziduuri ciudate. O cantitate mică de boabe sparte este normală, dar un miros neplăcut sau praf în exces sunt semne de alarmă.

• Miroase-l: Orezul proaspăt are un miros neutru și plăcut. Mirosurile acre, chimice sau mucegăite indică deteriorarea acestuia, mai degrabă din cauza umidității sau a mucegaiului decât a plasticului.

• Spală înainte de gătire: Clătirea elimină particulele de amidon, praf și reziduuri de lustruire. Apa tulbure este normală.

• Gătește o porție mică: Dacă orezul se comportă diferit față de ceea ce știi, rămâne tare după fierbere îndelungată, elimină culori ciudate sau are un miros neobișnuit, nu îl consuma.

Se pare că mitul orezului din plastic este mai degrabă rezultatul panicii și al videoclipurilor virale, decât al unor dovezi științifice. Aceasta nu înseamnă că nu există cazuri de adulterare alimentară, însă acestea sunt, de obicei, mai subtile și mai ieftine decât fabricarea boabelor din plastic.

Foto: arhivă