De ce întotdeauna ai loc pentru desert, chiar și după o masă copioasă. Explicația care te va surprinde

Te simți plin o masă consistentă de sărbători, dar când cineva menționează „desert și parcă îți revine pofta? Un fenomen atât de comun încât există chiar și un termen japonez pentru el — betsubara, adică „un stomac separat pentru desert“. Experții în anatomie și neurologie oferă acum răspunsuri despre de ce avem întotdeauna loc pentru desert, chiar și atunci când credeam că suntem plini.

De ce avem mereu loc în stomac și pentru desert

Contrar imaginii populare a stomacului ca a unei „pungi fixe“ care se umple treptat până nu mai poate primi nimic, acesta este extrem de adaptabil. În timpul mesei, mușchii netezi ai stomacului se relaxează și permit unei porții mari de mâncare să fie tolerată fără un salt major al presiunii interne — un proces denumit acomodare gastrică.

Dulciurile moi și ușoare, cum ar fi înghețata sau mousse-ul, nu necesită atât de multă „muncă mecanică“ din partea stomacului, lăsând senzația de spațiu „disponibil“ pentru desert.

Recomandări

Febra ridicată: când este un simptom banal și când trebuie să mergi de urgență la medic

Dializa: ce este, când este necesară și cum funcționează acest tratament în boala de rinichi

Creierul vrea recompensa

Dar explicația nu este doar anatomie, iar creierul are un rol major. După o masă bogată, foamea fiziologică dispare, dar ceea ce rămâne este așa-numita foame hedonică, dorința de a mânca pentru plăcere, nu din necesitate. Alimentele dulci activează sistemul de dopamină mesolimbic, partea creierului asociată cu recompensa și plăcerea, ceea ce poate slăbi temporar semnalele de sațietate. Astfel, anticiparea gustului dulce poate stârni din nou apetitul — chiar dacă nu îți este fizic foame.

Un alt mecanism interesant este ceea ce specialiștii numesc saturație specifică senzorială. Pe măsură ce mâncăm un anumit fel de mâncare, creierul nostru răspunde din ce în ce mai puțin la acele arome și texturi. A introduce un profil de gust complet diferit — dulce, cremos sau acrișor — „reîmprospătează“ interesul creierului și face desertul brusc mult mai atrăgător.

Senzația de plenitudine nu este instantanee; hormonii care reglează sațietatea, precum cholecystokinin, GLP-1 și peptidul YY, cresc treptat în sânge și își fac simțite efectele abia după 20-40 de minute de la începutul mesei. Dacă decizi că vrei desert înainte ca acești hormoni să transmită „stop“, atunci dorința pentru o prăjitură poate învinge senzația de stomac plin.

Desertul are o semnificație aparte

Pe lângă biologie, există și factori culturali și emoționali. Pentru mulți oameni, desertul este asociat cu sărbătoarea, confortul sau generozitatea. Din copilărie,  învațăm să privim dulciurile ca pe o recompensă după masă sau ca element „natură“ al unei cine festive. Aceste semnale sociale și emoționale declanșează o plăcere anticipată încă înainte ca desertul să fie servit.

Sursă foto – marccalleja / Envato